marți, 12 iulie 2011

LITERATURA INDIANĂ





RIG - VEDA (Veda imnurilor de laudă

                      adresate zeilor








Cea mai veche operă din literatura indiană (în limba sanscrită) care ni s-a păstrat este Rig-Veda compusă între anii 1.700 - 1100 î.Hr.

Unele din aceste străvechi scrieri se  rostesc și azi ca rugăciuni Hindu fiind unele din puținele texte extrem de vechi ale lumii cu întrebuințări contemporane.

Cele 1.028. de imnuri care o compun datează în mare parte din perioada luptelor populațiilor ariene invadatoare împotriva autohtonilor.










Alte imnuri au însă un caracter filozofic (Imnul creațiunii), religios sau chiar satiric.

Imnurile din Rig-Veda sunt compuse dintr-un număr variabil de strofe (între 2 și 58) cu versuri de 8, 11 sau 12 silabe.


Rig - Veda consituie prima parte din cele patru culegeri care compun VEDELE - patru scrieri canonice sacre ale Hinduismului:

      1. - Rig - Veda  (Cunoașterea)

      2. - Atharva - Veda (Veda descântecelor și formulelor magice)

      3. - Sama - Veda (Veda cântecelor de ritual)

      4. - Yajur - Veda (Veda formulelor de sacrificiu)








IMNUL CREAȚIUNII  - traducere de Mihail Eminescu

Atuncea neființă, ființă nu erau

A cerului mare, boltitul cort din ceriu

Ce-acoperea atuncea ?...Și-n ce se ascundeau

Acele-acoperite....Au în noianul apei

Au în genune....

Pe-atunci nu era moarte, nimic nemuritor

Și noaptea-ntunecată de ziua cea senină

Nu era despărțită

Și fără de răsuflet sufla în sine însuși

Ne mai numitul Unul.....Și-afară de aceste

Nimic n-a fost pe-atuncea

Și-atât de întuneric era, ca un okean

Neluminat, și totul era adânc ascuns

În început. Și unul, învăluit în coaja-I

Uscată, prinde viață din tainica căldură

Ce singur el o are.








Notă : Traducând Imnul Creațiunii, Mihail Eminescu a fost inspirat de acesta în cosmogonia din Scrisoarea I