duminică, 6 decembrie 2020

IARNA - de Gheorghe Asachi (1788 - 1869)





IARNA

de Gheorghe Asachi  (1788 - 1869)



Pictori plini de sumeție,
Ce-aratați pe-a iernei zână
Sub figura d-o bătrână,
Tremurați de-a ei mânie!

De-nsuși Ercules, mai tare,
Prin ea râul zace-n fieră,
Ș-a ei singură suflare
Schimbă toate-n atmosferă.

Ea invită pre pământ
Pre turbatul ager vânt,
Lui Zevs tunetu-nfrânează
Și a fulgerilor rază.

Însă dac-a ei putere
Ne aduce-atâta frică,
Ea prin liniștea, ce-i fiică,
Ne revarsă mângâiere.

Ea d-ospețe-i dătătoare
Ș-alinează-a vieței haos;
Timpuri alte-s de sudoare,
Iarna-i timpul de repaos.

Ea din Olimp ni adună
Pe-Amor, Bahus și pre Gioc,
Și când viforile sună,
Ii ni-aprind în inimi foc

Că în van a verei doamna
De spici și de flori să-ncinge,
Ni surâde în van toamna,
C-a lor poame iarna strânge! 





 




REPEGIUNEA TIMPULUI - de Gheorghe Asachi (1788 - 1869)

 




REPEGIUNEA  TIMPULUI

de Gheorghe Asachi (1788 - 1869)


Timpul fuge cu iuțeală,
Iar pieirea noastră vine,
Să nu pierdem vro clipală,
Zile să trăim sănine !

Am văzut că-n primăvară
Dimineața naște-o floare,
Dă miroase pănă-n seară
Și cu ziua apoi moare.
Timpul fuge...

Auzit-am mari cuvinte
Din filozofilor gură,
Însă nu țin alt-aminte
Decât astă-nvățătură:
Timpul fuge...

Un neam merge, altul vine,
Cu cel mare cel mic piere,
Noroc trainic nu mai ține,
Dar nici vecinică durere.
Timpul fuge...

De ce-avem înțelepciune
În o viață atât de mică,
Când ea alta nu ni spune
Fără că nu știm nimică !
Timpul fuge...

De vreu ochii ca să vază
Pe ceasornic timpu,-ndată
Acul ce în giur rotează
Cu minutele arată:
Timpul fuge cu iuțală,
Iar pieirea noastră vine,
Să nu pierdem vro clipală,
Zile să trăim senine.









miercuri, 2 decembrie 2020

ANIMALE - Artist fotograf Oleg Bogdanov

 


















































































































FULGI DE ZĂPADĂ - de ”osiris”


 



FULGI  DE  ZĂPADĂ

de  ”osiris”



Fulgi de zãpadã,
imponderabile, fragile iubiri,
din ce fioruri cosmice veniţi ?
Ce visuri vã trimit departe,
ce interstiţii galactice strãbateţi,
ca sã ne-aşterneţi la picioare
cristalizate Cãi-Lactee,
pe care le strivesc
paşii greoi
şi le acoperã
noroiul, tãcerea şi uitarea ?
Ningeţi acum pe liniştea terestrã !
Şi apele-au tãcut ca sã v-asculte
muzica de sfere-ndrãgostite,
iar vântul tace, tace vivaldian.
Cântaţi-vã iubirea pe mîinile-mi întinse !
Opriţi-vã aleanul pe genele tremurãtoare !
Or sã vã fie leagãn,
iar inima mea cuprinsã de dor
or sã vã transforme-n poezie.
O, fulgi de zãpadã,
Imponderabilele,
astralele mele iubiri !



 
 


NU ÎMI VORBIȚI... - de Tudorache Viorel

 





NU  ÎMI  VORBIȚI...

de  Tudorache Viorel



Să nu-mi vorbiți de bunătate
Căci am hrănit atâtea guri
Ce m-au vorbit cu răutate
Uitând de tot ce e-n scripturi


Nu îmi vorbiți nici de credință
Căci am văzut atâția sfinți
Care în loc s-ajute-o ființă
S-au vândut pentru arginți


Nu îmi vorbiți doar de ce-i pur
Căci n-am văzut doar zile roz
Și-atunci când m-am uitat în jur
Nu am zărit nici vreun matroz


Ce să-și dedice-ntreaga viață
Doar militând pentru dreptate
Ori s-aibă rol de-a da speranță
Persoanelor ce-s întristate.


Vorbiți-mi doar, de va fi cazul
De tot ce-n bine v-a schimbat
Sau de momentul când necazul
Dintr-un sărman l-ați alinat.


Atunci când am s-aud acestea
Cu mare drag am să v-ascult
Că-i duceți mai departe zestrea
Celui ce v-a făcut din lut.