DE VORBĂ CU LUNA - de Elena Oprică

 

DE  VORBĂ  CU  LUNA de  Elena  Oprică Spirituală ca întotdeauna, Aseară îmi zâmbea în colţul gurii LunaŞi mă privea de sus(normal) cu-atâta aroganţăTăcută,rece, îmi nega orice speranţă... -Ce vrei tu Lună, cât mă laşi să mai aştept, Vrei să mă sfâşii ca o pânză putrezită de incert, Să mă arunc în hăul de regrete Puţin câte puţin să mă usuc de sete ?!  Cum vrei tu Lună să te pot privi Senină, calmă, să te pot iubi, Când tu îi eşti mereu aproape, Îi veghezi somnul şi-l mângâi pe pleoape ?!  Cât te invidiez pe tine Lună,Că numai tu îi dai sărut de " noapte bună"...De-ai vrea, eu te-aş sluji ca un adevărat adept, Numai să-i spui din partea mea că îl aştept ! -Nu te înverşuna-ntr-atâta duşmănie (Zise Luna, vrând sinceră să fie), Nu te iubesc dar nici nu te urăsc, Eu "noapte bună" tuturor doresc !

DORINȚA - de CONSTANTIN ALEXANDRU ROSETTI

DORINȚA de Constantin Alexandru Rosetti De ce nu sânt dumbrava, ce seara pe răcoareDe braț cu un prieten ți-e drag a vizita ?De ce nu sânt o roză, de ce nu sânt o floareC-atunci gândesc, o, dragă, că tu nu m-ai uita ! De ce nu sânt zefirul ce sânu-ți răcorește,De ce nu sânt parfumul ce pui pe haina ta !De ce nu sânt eu valsul ce șoapta îți lesneșteC-atunci aș crede lesne că tu nu m-ai uita ! De ce nu sânt sticluța cu apa înfloratăCe-n toată dimineața îți spală fața ta,De ce nu sânt oglinda frumoasă ce te-arată,C-atunci aș fi mai sigur că tu nu m-ai uita ! De ce nu sânt eu luxul ce sufletu-ți iubește,De ce nu sânt podoaba ce pui pe fruntea ta !De ce nu sânt eu slava ce inima-ți dorește,C-atunci aș fi prea sigur că tu nu m-ai uita ! Dar vai! Nu sânt nimica! Sânt, simplă, o ființăCe-a te iubi din suflet amorul m-a-nvățat;Eu nu am alte daruri decât a mea credință,Și de aceea, crudo! mă tem că m-ai uitat !

m

Constantin Alexandru Rosetti (n. 2 iunie 1816, București, Țara Românească – d. 8 aprilie 1885, București, România) – deseori numit C. A. Rosetti –, a fost un om politic și publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și puternic militant al luptei pentru Unirea Principatelor Române. 

Constantin Alexandru Rosetti s-a născut în București și a fost fiul spătarului Alexandru Rosetti și al Elenei, născută Obedeanu.

Studiile și le-a făcut la Colegiul „Sfântul Sava” din București, unde a avut profesori, printre alții, pe Eftimie Murgu și Jean Alexandre Vaillant. În 1832 (sau 1833) intră în armată, servind până în august 1836, când a demisionat. "Se apucă de literatură, apoi intră în administrație, fiind șeful poliției din Pitești în 1842, și după aceea în magistratură, fiind procuror la Tribunalul civil din București. Își dădu demisia în 1845." 

În 1844 pleacă pentru prima dată la Paris: "Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin știință și virtute, voi ferici o zi măcar pe muma, voi ridica puțin patria mea și astfel mă voi sfîrși și eu, cu cugetul în pace că mi-am împlinit frumos misia."  Este în legătură cu alți prieteni și amici: Ion C. Brătianu, pictorul Constantin Daniel Rosenthal, Vasile Mălinescu, Andronescu, Scarlat Vîrnav. Prin septembrie (început de octombrie) pleacă înapoi în țară, căci îi vin vești cum că mama sa este bolnavă.

După moartea mamei sale (decembrie 1844), pe la jumătatea anului 1845 pleacă din nou la Paris, unde audiază cursurile istoricilor și gânditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, și alți reprezentanți ai spiritului revoluționar francez al epocii. Aici, se străduiește, împreună cu moldoveanul Scarlat Vârnav, să întărească relațiile dintre studenții valahi și cei moldoveni, uniți în jurul ideilor noi de autodeterminare națională și dreptate socială. În această atmosferă, se înființează, în decembrie 1845, Societatea studenților români din Paris, al cărei scop mărturisit era să-i ajute pe tinerii mai săraci, dar dotați, să facă studii la Paris. Ca președinte al societății este ales Ion Ghica, secretar C. A. Rosetti, iar casier Scarlat Vârnav.

Este inițiat în masonerie în 1844, în Loja masonică „Trandafirul Perfectei Tăceri" din Paris, primind toate gradele, până la gradul 18 în 1847, tot în această lojă. În 1848 ia parte la înființarea Lojii bucureștene Lumina. În 1923, numele său a fost acordat unui atelier din București. Este printre puținii masoni români prezentați în “Dicționarul Franc-Masoneriei” realizat sub coordonarea lui Daniel Ligou. 

Se întoarce la București în iulie-august 1846, lansându-se în afaceri: deschide împreună cu doi prieteni străini care locuiau în Țara Româneasca, economistul austriac Erik Winterhalder și britanicul Effingham Grant (viitorul său cumnat) o librărie, iar în noiembrie 1846 cumpără tipografia asociației literare care acoperea activitatea societății secrete Frăția: "Asociațiunea literară a României". În acești ani începe să ia parte din ce în ce mai activă la conducerea comerțului bucureștean.

În 1847 se căsătorește cu Mary Grant, devenită astfel Maria Rosetti, o scoțiano-franțuzoaică, cea care a fost modelul tabloului România revoluționară pictat de C.D. Rosenthal, prietenul lui Rosetti. Mary Grant era sora consulului englez la București, Effingham Grant, el însuși căsătorit cu o româncă, Zoia Racoviță, fiica lui Alexandru Racoviță. 

Revoluția de la 1848 și exilul

În timpul revoluției din 1848 a fost unul din liderii curentului radical al revoluționarilor; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliție (agă) la București și redactor al ziarului "Pruncul român".

După înfrângerea guvernului revoluționar, face parte din primul lot de exilați, urcați de turci cu două plute în susul Dunării, până la granița cu Austria. De aici pleacă spre Franța prin Ungaria, Croația și Austria. Ajunge la Paris în decembrie 1848 . În anii exilului (1848-1857) a contribuit la editarea revistei "România viitoare" și mai ales a revistei "Republica Română", în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic. 

Activitatea după revenirea în țară (1857)

A revenit în țară în mai 1857. Cu această ocazie, ziarul Israelitul român a publicat în numărul din 7/19 iunie 1857, sub titlul Rusciuk, 11/25 mai 1857, o scrisoare a lui C. A. Rosetti, din care rezultă că la întoarcerea din exil acesta a intrat în țară cu pașaport de la ambasada otomană și cu concursul unor cercuri evreiești. După revenirea în țară, a editat ziarul liberal-radical "Românul" și a avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor și în Țara Românească. În paginile ziarului "Românul", care a apărut timp de aproape o jumătate de secol, a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării.

A fost unul dintre conducătorii Partidului Național Liberal, creat în anii 1874-1875, dar în 1884, intrând în conflict cu Ion Brătianu, a organizat o disidență liberală. A susținut cu entuziasm proclamarea independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878. În 1858 a pus bazele "Asociației lucrătorilor tipografi din București", al cărui președinte a fost. În 1863 a fondat Casa de ajutor reciproc a tipografilor din România alături de Walter Scarlat, Iosif Romanov, Zisu Popa, Mihalache Gălășescu și Petre Ispirescu.

A fost în mai multe rânduri ministru și președinte al Camerei Deputaților. A făcut parte din primul guvern al lui Carol I, fiind pentru câteva luni ministru al "Instrucțiunii publice și Cultelor". A fost de două ori primar al Capitalei. În amintirea revoluționarului român, în București există strada C.A. Rosetti și Piața C. A. Rosetti, unde tronează Monumentul lui C. A. Rosetti.

Publicistica lui se caracterizează prin avânt romantic, stil patetic, vibrant. În tinerețe a scris versuri sentimentale și patriotice, a tradus din Byron, Béranger, Lamartine, Hugo.

În 1867 C. A. Rosetti a fost unul dintre membrii fondatori ai Societății literare române, care a devenit ulterior Academia Română. 

NĂDEJDE FERICITĂ - de Johann Wolfgang von Goethe - traducere de Ion Pillat

 

NĂDEJDE  FERICITĂ de Johann Wolfgang von Goethetraducere de Ion Pillat Înțelepții doar învață !Gloata’n șir batjocorește :Vreau să laud ce’n vieațăMoarte’n flacără râvnește. În răcoarea nopții careTe-a făcut, de’nfăptui iară,Te pătrunde ’nstrăinareCând lumina arde ’n pară. Nu rămâi legat orbeșteDe ’ntunericul umbririi.Lege nouă te’mboldeșteSpre ’nălțarea zămislirii. Nu te ’nchide nici o zare.Vii in sboru-ți împlinit,Și setos de lumânare,Fluture, te-ai mistuit. Și cât timp nu te-a ’mpăcat :Naștere din moarte !Ești un oaspe ’ntunecatLumilor deșarte.

PĂȘIM ÎN SUS ȘI'N JOS - de Stefan George - traducere de Ion Pillat

PĂȘIM  ÎN  SUS  ȘI'N JOS de Stefan Georgetraducere de Ion Pillat Pășim în sus și’n jos prin strălucireaȘiragului de fagi mai pân’la poartă,Zărim în câmp afară prin zăbreleMigdalul dând a doua oară floare. Cătăm spre băncile lipsind de umbră,Străine glasuri d’ici nu ne-alungară,În vise ni se’ncătușează brațul,Ne-adapă blând lungi gene de lumină. Simțim în har cum la ușorul vuietDin vârfuri fulgi de rază pe noi picăȘi doar privim și prindem in răstimpuriRodite poame surd izbind pământul.

m

Stefan Anton George (1868 Bingen am Rhein  - 1933, Locarno) a fost poet, editor și traducător german, promotor al simbolismului. 
Stefan George frecventează cercul lui Mallarmé, al prerafaeliților englezi, participă la "Pleiada simboliștilor" și este influențat de Nietzsche. 
Versurile sale sunt marcate de un ezoteric neoromantic. Evocând miturile și istoria într-un limbaj poetic rafinat, are ca temă pricipală conflictul dintre păgânism și creștinism, dintre spiritul elenistic și cel catolic medieval. 

 

GINGĂȘIA JAPONEZELOR

 

Bujor într-o noapte cu lună
Ceva atât de fragil si de luminos în întuneric

Un bujor trebuie să fie, nu ?

Ei bine, da !

Este un bujor în întunericul nopții

singur cu stelele și luna.

Yamamura Bocho (1884-1924)

Notă - imaginile sunt luate de pe Internet, nu stiu cine este artistul (neîndoielnic, pe imagini scrie dar eu nu cunosc japoneza) iar blogul era semnat ”Hamana 419” - daca cineva știe, îi sunt recunoscătoare daca mă va ajuta. Oricum ar fi, sa ne bucurăm de imagini:

AȘTEPTÂND IUBIREA - de Manuela Cerasela Jerlăianu

 

AȘTEPTÂND  IUBIREA de  Manuela Cerasela Jerlăianu Când timpul îşi croieşte un salt întunecos Prin mine trece umbra şi-ajunge pân’ la os, Cuprind în noapte luna şi mă aprind la faţă,La soare mă răsfăţ în raze de speranţă. Din aer trag energic să mai pulsez o dată,Că timpul și pământul pe aripă mă poartă Şi-mi rătăcesc singurătatea, petală de argint, Prin florile bătute ploi, soare şi vânt.  Iubirea-mi cântă iar cu steagul alb în zare, Cu mâna-i pot cuprinde eterna ei chemare, Noi aşteptarăm clipa iubirii să apară;Timpul să îşi croiască: aripă secundară.

NOAPTEA DE SÂNZIENE - de Mariana Ciurezu

 

NOAPTEA  DE  SÂNZIENE de  Mariana  Ciurezu S-au strâns Sânzienele-n cunună Și-ncing o horă cu joc și voie bună Ursitoarele-s toate invitate In noaptea asta vrăjile-s împrăștiate. Iar luna nouă amfitrioană este la petrecerea ce pare de poveste, Cerul, la miezul nopții se deschide Și dragostea în suflet se aprinde. Aerul poată miresmele-n valuri Și le dăruiește florilor pe ramuri Iar vraja bucuriei cuprinde zarea Vibrând în ritm cu toată depărtarea. Noaptea Sânzienelor plină de magie Învăluie cu farmec, aerul mângâie, Cerul, plin de stele pulsează regulat Împrăștiind mister cu grijă calculat.

BALADA ZILELOR DE IERI, DE AZI - de Boris Ioachim

 

BALADA  ZILELOR  DE  IERI,  DE  AZI de  Boris Ioachim În zadar se trec milenii Nimic nou sub soare nu-i Fiecare trage spuza Tot mereu pe turta lui.  Cei ce au puterea-n mânăFac dreptate după plac -Diferenţă prea puţinăE-ntre Dumnezeu şi drac.  Dar pe mine cin’ mă-ntreabăLa vreo treabă, de mi-e dragăDe mi-i vremea rea sau bunăDe-i cu rouă sau cu brumăDe mai am zile cu soare Sau dacă ceva mă doare?  Din nimic răsar palate- Adevăru-i tot mai slut -Hoţii se ridică-n toate, Cei cinstiţi se duc în lut.  Sunt minciuni în loc de pâineŞi cuvinte-n loc de bani, Omul rabdă trai de câine Printre iude şi golani.  Dar pe mine cin’ mă-ntreabăLa vreo treabă, de mi-e dragă?De mi-i vremea rea sau bunăDe-i cu rouă sau cu brumăDe mai am zile cu soare Sau dacă ceva mă doare?  Nu-i respect pentru sudoare- Pentru cinste nici atât -Statu-ţi vinde pete-n soare -Când nu-ţi pune laţ de gât.  Se vorbeşte de dreptate, De progres, de viitor Dar trăiesc - şi trăiesc bine -Doar cozile de topor  Dar pe mine cin’ mă-ntreabăLa vreo treabă, de mi-e dragă?De mi-i vremea rea sau bunăDe-i cu rouă sau cu brumăDe mai am zile cu soare Sau dacă ceva mă doare?  Proştii dau legi şi hrisoaveŞi-şi ridică-n gând statui Vorbe dau mulţimii sclave Prinsă-n jugul statului.  Cartea, sapa şi ciocanul N-au avut vreodată preţ,Cine fură, azi, ciolanul Măre, nu-i hoţ ci isteţ. Dar pe mine cin’ mă-ntreabăLa vreo treabă, de mi-e dragă?De mi-e vremea rea sau bunăDe-i cu rouă sau cu brumăDe mai am zile cu soare Sau dacă ceva mă doare?  Zilnic, zilnic ni-se spune Că-i din ce în ce mai bine - Pentru ce mulţi, biata pâine, E un lux de azi pe mâine.  Nu e loc pentru dreptate Nici pentru speranţă nu-i Sunt minciuni şi vorbe goale –Nimic nou sub soare nu-i.  Dar pe noi, cine ne-ntreabă La vreo treabă, de ni-i dragă?De ni-i vremea rea sau bunăDe-i cu rouă sau cu brumăDe avem zile cu soare Sau dacă ceva ne doare?