Poetul persan Saadi a studiat la celebra universitate ”Nezamiye” din Bagdad și a cutreierat timp de 20 de ani țările musulmane între Africa de Nord și India, culegând folclor arab și persan.Opera lui cuprinde gazeluri, kaside (ode), și robaiuri, se remarcă poemele ”Bustan” (Livada) și culegerea de povestiri și parabole scrise în proză ritmată și versuri intitulată ”Golestan” (Grădina florilor 1258)
i
BUSTAN ( Livada - 1257)
Mărgăritarul
Din sânul unui nour picând un singur strop
Rușine-i fu de-al mării nemărginit potop...
”Ce-s eu - suspină stropul - în fața ta Ocean ?
Mă pierd pentru vecie-n albastrul tău noian !”
Răsplata umilinții el și-o primi pe loc :
la sânu-i alb o scoică-lcuprinse în ghioc.
Prin pronia cerească, în casa-i de sidef
Crescu mărgăritarul ca luna-n relief -
Și-ajunse din genune - podoaba cea de preț
ce-o poartă-n diademă șirag de șahi măreți.
Prin firea lui umil, zvărlindu-se-n neant
a izbucnit la viață al mării diamant...
*
Iubea un om cu inima curată
o fată ca și el tot ne-ntinată.
Răbda mereu de la dușmani batjocuri
cum dai cu bâta-n minge pe la jocuri.
Nu ridica sprânceana la injurii
și-n van ai fi-ncercat să mi-l înfurii.
Îi spuse cineva: - ”Nu ți-e rușine ?
Batjocurile curg puhoi pe tine.
Îți vlăguiră trupul într-atâta
că toate rabzi și nu ridici nici bâta ?”
Nu mai ierta vrăjmașilor urgia
ce spun că tu nu știi ce-i bărbăția ”.
Răspunse cel cu dragostea fierbinte,
cu aur scrieți ale lui cuvinte:
- ”Mi-e inima o casă ce-i plină de iubire
cum poate ura-ntr-însa să-și afle-adăpostire ?
