POEZIE POPULARA
de Ioan Barac (1776 - 18480)
Dorit-am de măritat
Ca să-mi capăt un bărbat
Mai nimic nu mi-am fetit
Bată-l piatra de iubit !
În brață m-au aruncat,
Bată-l piatra de bărbat,
Pînă-n gît m-am îngropat.
Unde-s acum fetele
Să-mi jelească zilele ?
În ce grijă m-am băgat
Bată-l scîrba măritat !
Că mi-au dat dorul de cap,
De bărbat nu pot să scap.
O, dragă luniță,
Varsă-mi luminiță,
De sus peste mine
Caută cu bine,
Că-mi e săgetată
Inima mea, iată
Eu mă rog de tine
Scapă-mi pe mine
Dintr-o zăpăceală
Care cu greșeală
Mi-au fermecat firea
Și toată simțirea.
Lună strălucită,
Însă cu oftare,
Te rog foarte tare
Să-mi iai o durere,
Dacă ai putere,
Ce mă bîntuiește
Inima-mi căznește
Și trage să moară
De-un ochi de fecioară,
De care deodată
Fusă deochiată ;
Însa ea nu știe
Că ce-mi este mie.
|
LITERATURA POPOARELOR - Câteva opere literare (culte) remarcabile din literatura română și universală, pictură, muzică - ARTE