Durante degli Alighieri / Dante Alighieri - 1265 - 1321
ORICĂRUI NOBIL SUFLET
Oricărui nobil suflet iubitor
căruia-i vin cu spusa-mi înainte,
să-mi zică de aceasta, ce-are-n minte,
salut întru stăpânul său, Amor.
Deja trecuse ceasul trei din taina
vremii ce-i dată stelei lucitoare,
când fără veste Zeul îmi apare,
de el de-mi amintesc m-apucă spaima.
Voios părea Amor ținând în mână
inima-mi, iar în brate purta-n pânză
de-altar, dormind, doamna-mi înfășurată.
Și o trezi, din inima-mi ce-ngână
văpăi, cu frică o hrăni, ascunsă;
văzui că pleacă-n lacrimi deodată.
![](https://ecp.yusercontent.com/mail?url=http%3A%2F%2Fimages.vfl.ru%2Fii%2F1538844049%2F134c15f7%2F23674192.png&t=1572285394&ymreqid=0407a522-eab5-afed-2f00-81002a010000&sig=YLaB.SaQmvcMmORb.nJ3qg--~C)
BALADĂ, MERGI SĂ-L REGĂSEȘTI
Baladă, mergi să-l regăsești pe Zeu,
cu el te du doamnei înainte
și îngenuncherea mea și cântul meu,
stăpânul meu să i le spună-n minte.
Să mergi, baladă, așa închinată,
încât chiar fără soț, prin lumea toată,
să îndrăznești să te petreci,
dar dacă vrei ca sigură să fii,
găsește-l pe Amor în veci,
nu-i bine fără el să umbli către ea;
acea femeie care printre vii
i-e dat să te audă-așa,
e față de mine mâniată.
Cu tine el dacă nu se arată,
cu usurință te va rușina.
Prin dulce sunet când tu ești cu el,
începe cu-aceste cuvinte,
după ce vei culege mila ei:
"Doamnă, solie sunt în așa fel
celui ce mă trimite, și când vrei
binevoiește să-l asculți prin glasul
meu. Amor
la frumusețea ta îi duce pasul,
și-i schimbă chipul după cum îi place:
deci dacă la alta să se uite îl făcu,
să-l înțelegi, dar inima-i încoace.
Doamnă, în duhul său ești numai tu
și te slujește în fiecare gând:
devreme fu al tău, nu rătăci nicicând."
Și dacă nu te crede, pe Amor
să-l ia la întrebãri, el ce mă știe:
iar la sfârșit, fă-i rugăciune vie,
să-mi poruncească printr-un crainic să mor;
și va vedea vasal ce se supune.
Spune-i celui ce-i cheie de milă întru toate,
mai înainte de-a sfârși îngenuncherea,
și el va ști să-mi facă iar dreptate:
"Pentru favoarea suavei mele rime,
rămâi aici cu ea; chibzuind spune
despre robul tău precum îți vine;
și dacă-l iartă pentru rugăciune,
un chip frumos fă să-i vestească pace."
Nobila mea baladă, când îți place,
mergi către ținta glorificată-n tine.
![](https://ecp.yusercontent.com/mail?url=http%3A%2F%2Fimages.vfl.ru%2Fii%2F1538844049%2F134c15f7%2F23674192.png&t=1572285394&ymreqid=0407a522-eab5-afed-2f00-81002a010000&sig=YLaB.SaQmvcMmORb.nJ3qg--~C)
ÎN MULTE GÂNDURI MERG VORBIND DE ZEU
în multe gânduri merg vorbind de Zeu:
neîncetat schimbarea lor mă cere,
unul mă vrea întru a lui putere;
celălalt smintire-mi spune că-i mereu;
altul sperând, o mângâiere-mi poartă,
altul plângând îmi dă suspine multe;
de milă doar se înțeleg să-asculte,
cutremurarea-n inimă li-i poartă.
Nu știu din care, adevăr să iau,
aș vrea să spun, dar nu știu ce, pe șleau:
astfel sunt amoroasă rătăcire.
Să mă-nțeleg dacă aș vrea cu toate,
ar fi să chem pe doamna Pietate,
dușmancă-mi, scut să mi se facă-n fire.
![](https://ecp.yusercontent.com/mail?url=http%3A%2F%2Fimages.vfl.ru%2Fii%2F1538844049%2F134c15f7%2F23674192.png&t=1572285394&ymreqid=0407a522-eab5-afed-2f00-81002a010000&sig=YLaB.SaQmvcMmORb.nJ3qg--~C)
ATÂT DE DULCE ȘI DE CASTĂ-APĂRARE
Atât de dulce şi de castă-apărare
Stăpâna mea, când lumii se arată,
Că limba amuţeşte-nfiorată
Şi ochiul nu-ndrăzneşte s-o măsoare.
Veşmânt de blândă umilinţă are,
Deşi, în mers, se simte lăudată;
Pământului, minune-nvenerată,
Din ceruri pare, lină să pogoare.
Privirile desfată şi alină,
Încât din ochi, dulceaţa-n suflet trece,
Şi n-o-nţelege cel ce n-o încearcă;
Un duh uşure de pe buze parcă
I se desprinde-n zbor şi se petrece
Spre inimă, spunându-i blând: Suspină.
![](https://ecp.yusercontent.com/mail?url=http%3A%2F%2Fimages.vfl.ru%2Fii%2F1538844049%2F134c15f7%2F23674192.png&t=1572285394&ymreqid=0407a522-eab5-afed-2f00-81002a010000&sig=YLaB.SaQmvcMmORb.nJ3qg--~C)
CU CELELALTE DOAMNE TU GLUMIND
Cu celelalte doamne tu glumind,
cum de se-ntâmplă nu gândești, stăpână,
că fața mea o alta-n ea îngână
când frumusețea ta o văd venind.
Dacă ai ști, n-ar putea Pietate
să țină împotrivă-mi încercare,
Amor când lângă tine îmi apare,
mai îndrăzneț, mai sigur e în toate,
și îmi rănește gândurile-n frică,
acela-i mort, acela-i dat afară,
doar el spre tine ochii își ridică;
de-aceea un alt chip fac să-mi apară,
dar nu fără să-aud atunci preabine
vaietul izgonirilor din mine.
![](https://ecp.yusercontent.com/mail?url=http%3A%2F%2Fimages.vfl.ru%2Fii%2F1538844049%2F134c15f7%2F23674192.png&t=1572285394&ymreqid=0407a522-eab5-afed-2f00-81002a010000&sig=YLaB.SaQmvcMmORb.nJ3qg--~C)
ȘI CĂLĂRIND ALALTĂIERI PE DRUMURI
Și călărind alaltăieri pe drumuri,
îngândurat de mers ce nu-mi plăcea
l-am întâlnit pe Zeu în calea mea
purtând veșmânt de pelerin de-a pururi.
Iar chipul său mi-a apărut, ce tras,
și parcă izgonit din seniorie;
pe gânduri, suspinând, tainiță mie,
venea cu capu-n jos, cu singur pas.
Când mă văzu, chemându-mă-napoi,
îmi spuse: "Vin din locul de departe
unde inima ta era prin mine:
o duc slujire unei grații noi".
Atunci am smuls din el atâta parte
încât nu știu cum dispărut fu bine.
![](https://ecp.yusercontent.com/mail?url=http%3A%2F%2Fimages.vfl.ru%2Fii%2F1538844049%2F134c15f7%2F23674192.png&t=1572285394&ymreqid=0407a522-eab5-afed-2f00-81002a010000&sig=YLaB.SaQmvcMmORb.nJ3qg--~C)
JOSNICĂ MOARTE, MILEI CÂT DUȘMANĂ
Josnică moarte, milei cât dușmană,
durerii, antică mamă,
judecată a toate peste seamă,
inimii dând amărăciunea hrană,
din care plec numai și numai rană,
să te proscrie, limba țipă-n vamă.
Și dacă azi vreau să-mi cerșești iertare
s-ar cădea să spun,
greșeala ta nedreaptă e, oricare,
nu pentru că ascunsă e oricum,
ci pentru ca mânia să-nfioare
pe cel hrănind iubirea de acum.
Ai izgonit curtoazia din lume
si ce era prin doamna mea onoare
în tinerețe râzătoare
ai nimicit amoroasa minune.
Doar ceea ce e dar de preț în ea,
descoperit să vi se dea.
Cine nu-i vrednic pentru mântuire
să nu spere nicicând să-i fie însoțire.
traduceri de George Pruteanu, Laszlo Alexandru, Ovidiu Coriolan Pecican