IARNA - de Gheorghe Asachi (1788 - 1869)

IARNA de Gheorghe Asachi  (1788 - 1869) Pictori plini de sumeție,Ce-aratați pe-a iernei zânăSub figura d-o bătrână,Tremurați de-a ei mânie! De-nsuși Ercules, mai tare,Prin ea râul zace-n fieră,Ș-a ei singură suflareSchimbă toate-n atmosferă. Ea invită pre pământPre turbatul ager vânt,Lui Zevs tunetu-nfrâneazăȘi a fulgerilor rază. Însă dac-a ei putereNe aduce-atâta frică,Ea prin liniștea, ce-i fiică,Ne revarsă mângâiere. Ea d-ospețe-i dătătoareȘ-alinează-a vieței haos;Timpuri alte-s de sudoare,Iarna-i timpul de repaos. Ea din Olimp ni adunăPe-Amor, Bahus și pre Gioc,Și când viforile sună,Ii ni-aprind în inimi foc Că în van a verei doamnaDe spici și de flori să-ncinge,Ni surâde în van toamna,C-a lor poame iarna strânge!

 

REPEGIUNEA TIMPULUI - de Gheorghe Asachi (1788 - 1869)

 

REPEGIUNEA  TIMPULUI de Gheorghe Asachi (1788 - 1869) Timpul fuge cu iuțeală,Iar pieirea noastră vine,Să nu pierdem vro clipală,Zile să trăim sănine ! Am văzut că-n primăvarăDimineața naște-o floare,Dă miroase pănă-n searăȘi cu ziua apoi moare.Timpul fuge... Auzit-am mari cuvinteDin filozofilor gură,Însă nu țin alt-aminteDecât astă-nvățătură:Timpul fuge... Un neam merge, altul vine,Cu cel mare cel mic piere,Noroc trainic nu mai ține,Dar nici vecinică durere.Timpul fuge... De ce-avem înțelepciuneÎn o viață atât de mică,Când ea alta nu ni spuneFără că nu știm nimică !Timpul fuge... De vreu ochii ca să vazăPe ceasornic timpu,-ndatăAcul ce în giur roteazăCu minutele arată:Timpul fuge cu iuțală,Iar pieirea noastră vine,Să nu pierdem vro clipală,Zile să trăim senine.

ANIMALE - Artist fotograf Oleg Bogdanov

 

FULGI DE ZĂPADĂ - de ”osiris”

FULGI  DE  ZĂPADĂ de  ”osiris” Fulgi de zãpadã, imponderabile, fragile iubiri, din ce fioruri cosmice veniţi ? Ce visuri vã trimit departe, ce interstiţii galactice strãbateţi, ca sã ne-aşterneţi la picioare cristalizate Cãi-Lactee, pe care le strivesc paşii greoi şi le acoperã noroiul, tãcerea şi uitarea ? Ningeţi acum pe liniştea terestrã ! Şi apele-au tãcut ca sã v-asculte muzica de sfere-ndrãgostite, iar vântul tace, tace vivaldian. Cântaţi-vã iubirea pe mîinile-mi întinse ! Opriţi-vã aleanul pe genele tremurãtoare ! Or sã vã fie leagãn, iar inima mea cuprinsã de dor or sã vã transforme-n poezie. O, fulgi de zãpadã, Imponderabilele, astralele mele iubiri !

 

NU ÎMI VORBIȚI... - de Tudorache Viorel

 

NU  ÎMI  VORBIȚI... de  Tudorache Viorel Să nu-mi vorbiți de bunătateCăci am hrănit atâtea guriCe m-au vorbit cu răutateUitând de tot ce e-n scripturi Nu îmi vorbiți nici de credințăCăci am văzut atâția sfințiCare în loc s-ajute-o ființăS-au vândut pentru arginți Nu îmi vorbiți doar de ce-i purCăci n-am văzut doar zile rozȘi-atunci când m-am uitat în jurNu am zărit nici vreun matroz Ce să-și dedice-ntreaga viațăDoar militând pentru dreptateOri s-aibă rol de-a da speranțăPersoanelor ce-s întristate. Vorbiți-mi doar, de va fi cazulDe tot ce-n bine v-a schimbatSau de momentul când necazulDintr-un sărman l-ați alinat. Atunci când am s-aud acesteaCu mare drag am să v-ascultCă-i duceți mai departe zestreaCelui ce v-a făcut din lut.