FULGI DE ZĂPADĂ
de ”osiris”
Fulgi de zãpadã,
imponderabile, fragile iubiri,
din ce fioruri cosmice veniţi ?
Ce visuri vã trimit departe,
ce interstiţii galactice strãbateţi,
ca sã ne-aşterneţi la picioare
cristalizate Cãi-Lactee,
pe care le strivesc
paşii greoi
şi le acoperã
noroiul, tãcerea şi uitarea ?
Ningeţi acum pe liniştea terestrã !
Şi apele-au tãcut ca sã v-asculte
muzica de sfere-ndrãgostite,
iar vântul tace, tace vivaldian.
Cântaţi-vã iubirea pe mîinile-mi întinse !
Opriţi-vã aleanul pe genele tremurãtoare !
Or sã vã fie leagãn,
iar inima mea cuprinsã de dor
or sã vã transforme-n poezie.
O, fulgi de zãpadã,
Imponderabilele,
astralele mele iubiri !
