CU FIECARE OM O LUME MOARE de Vasile Zamfir

CU  FIECARE  OM  O  LUME  MOARE de Vasile Zamfir Cu fiecare om o lume moare ce-n sinea ei, cât omul a trăit. În clipa-n care el s-a prăbușit, ca dintr-un cer s-a prăbușit un soare. Avea în necuprinsul lui odoare, - cu visul lor pe drum s-a-mpodobit; în mii de ape ele-au strălucit ca o imensă pată de culoare. De-a pururi numai el le cunoștea și-n clipele de vrajă le scotea să le înșire, în jurul lui, pe toate. Așa păstrez și eu în corn de stea vechi doruri, vise, chipuri neuitate... Tezaur pur și scump de nestemate !