CIOBĂNAȘUL
de Artur Stavri
Un ciobănaș cu turma lui
De-abea se mișcă,
Doinind, în dorul nu știu cui,
Din trișcă.
De mult nici nu mai știi ce vrea,
Nici ce-i cu dânsul
Și-și răcorește inima
Cu plânsul....
Și azi, pe deal, cu turma lui
De-abea se mișcă.
Doinind, în dorul nu știu cui,
Din trișcă.
În fruntea turmei lui, mergea
Cu fața 'n soare,
Din ochi îi pică o mărgea
Pe-o floare:
Pe alta 'n gene o strivi
Și alta pică:
De lacrimi nu poate zări
Nimică.
Ca orb, în fruntea turmei lui
De-abea se mișcă,
Doinind, în dorul nu știu cui
Din trișcă.
O fată de la el din sat,
Cea mai frumoasă,
S'a dus de mult și n'a mai dat
Pe-acasă;
De mult nici nu mai știi ce vrea,
Nici ce-i cu dânsul —
Și-și răcorește inima
Cu plânsul....
