GONESC
de Manuela Cerasela Jerlăianu
Gonesc atâtea slove grele,
Prin somnul ce mă ține-n vis,
Pe unde arderea se stele,
Un purgatoriu a deschis.
Și adormiții lumii noastre,
Dorm somnul lor în visul meu,
Pe unde luna dintre astre,
Se tot roagă la Dumnezeu.
E noaptea pusă la-ncercare,
De-atâtea vise prinse-n somn
Și poartă luna pe cărare,
Și pașii viselor spre-un domn.
E drept că timpul mă constrânge,
Prin clipa lui se scurg tăceri,
Dar mie visul îmi ajunge,
Să trăiesc clipele de ieri.
|
|