AU ÎNFLORIT - de Constantin Triță

 

AU  ÎNFLORIT de  Constantin  Triță Au înflorit gutuii-n soare, Când pică cerul peste noi Şi peste-a trupului chemare, Ce vieţuieşte-n sânii-ţi goi. Se-aprind lumini abia-nverzite În ochii tăi nebuni de dor Şi de nostalgice ispite, Pierdute-n firul de mohor. Au înflorit şi merii, iată, Sunt plini de vise şi culori, Şi n-or să uite niciodată, Când te săltam de subţiori. Culcându-te-n trifoiul care, Încă şi-acum ne mai ascunde, Acea divină sărutare, Ce-am pus-o, acolo, ştii tu unde. Au înflorit şi-or să-nflorească, Atâtea vii... la drum de seară, Tot învăţând să socotească Şi aşteptând a veni iară.

FRUNZE DE IUBIRE - de Enrique Antonio Sanchez Liranzo

FRUNZE  DE  IUBIRE de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015),  Republica Dominicana traducere de Ioan Friciu Ai fost tu, Singura roză Din grădina mea, Care a înflorit În toate Primăverile. II Ai fost tu, Singura frunză, Care primăvara Ai strălucit mai frumos Decât celelalte Ca să fii atât de frumoasă. III Eşti strălucire  Veusiană Şi încântătoare. Pentru că florile  Din grădina mea, Numai ele văd  Faţa ta frumoasă. IV Ochii tăi frumoşi, Şi profilul smead; Atunci când Te privesc Lângă mine, Nu-mi pot imagina Că tu eşti visul meu. V Nu sunt flori În a mea grădină, Nu sunt garoafe În grădina mea, Care să întreacă  Ochii tăi frumoşi, Privirea-ţi delicată Şi măgulitoare, Care-i cea mai frumosă Şi nu mai puţin Privirea şi zâmbetul tău.

m

GABRIELLA WILLEKENS - BOZARTS - PICTURA

AU ÎNFLORIT BUJORII - de Tania Scutaru

AU  ÎNFLORIT  BUJORII de Tania  Scutaru Au înflorit bujorii în grădina mea Şi mă privesc aşa îndrăgostiţi În bătaia lin-a vântului se leagănă Atât de treji şi-atât de adormiţi! Stau unul lângă altul la fereastră Cântând în si bemol major la liră Nu pot să-i pun la mine-n glastră- Rupându-i astfel fără pic de milă Dar tare-aş vrea, pentru o clipă doar Din suflet şi din inimă să-mi plouă Astfel să dau a mele lacrimi ca şi dar Mici diamante pentru ei-în loc de rouă Au înflorit bujorii în grădina mea Sfârşit de mai e început de vară Şi-ncerc să scriu pe cer:”Ah, nu pleca! Nostalgică şi dulce primăvară!”

DOAR ÎNCEARCĂ..... - de Elena Oprică

DOAR  ÎNCEARCĂ..... de  Elena  Oprică vino  așază-ți gândul în rama sperărilor mele  dăruiește-mi tu acel tablou abstract  să-l atârn la capul nopții  de ce să nu fii tu cel uns pentru a conduce ținutul sufletului abandonat  cine stinge stele  cine suprapune cărămizi între iluzii  cine interzice copilul din interior spre exterior  cine se-ndură să se mintă că nu simte...?!  să nu fim noi aceia  când ne putem avea ca sfere de lumină împreunându-ne formele de neforme necontagiate de lumi  poate că timpul acestui timp nu este singurul adevăr și poate ți-ai dori o nouă formă uite eu azi am formă de...încă inimă plină dar tu poți orice  doar încearcă !

 

ÎNTÂLNEȘTE-MĂ CU MINE - de Lipcanu Arcadie

ÎNTÂLNEȘTE-MĂ  CU  MINE de Lipcanu Arcadie De nu mai merită să-mi dai muză, Hartă-mi, Doamne, călăuză Să mă-nsoțească nu prin lume Pe unde-mi căutam un număr,  Pe unde nu-mi primeam vestirea,  Pe unde-mi confundam iubirea;  Pe unde tot trăiam în mâine,  Adânc, necunoscând pe nimeni; Și acum este clar de gândit poate fi Nici nu sunt cunoscut pe mine ... Și toate astea, din credințe?  M-am tot ferit de suferințe Și-am tot crezut, că uite, asta,  De trec de ea, scăp de nepastă; Din ce nu-mi place ce-mi dă soarta,  Le las în ieri și astfel-gata!  Adesea, hotăram ce-i bine,  Pentru plafonul meu,  Crezând, pentru cei dragi, că-n viață Mai importantă-i o povață, Dar nu o simplă în interior  Cu un timp meu dăruire ...   - - - -  De nu mai merită să-mi dai muză, Hartă-mi, Doamne, călăuză Să fuzionăm până unde toate  Își au tot rostul poate fi posibil ... Și eu să mă revăd în Tine, Și poate, mă-ntâlnești cu mine ...

E ADEVĂRUL, DOAR... - de Tudorache Viorel

E  ADEVĂRUL,  DOAR... de  Tudorache Viorel Știrbit e adevărul și confuză Ca-niciodată îți e azi privirea  Deși mi-ai fost singura muză Atunci când am pictat iubirea  Metafora îți pare-o născocire Și orice spun doar o minciună Dar vreau să știi că în iubire  Ești singura ce-mi e stăpână  Și mă opresc pentru-o secundă Te rog s-alegi cu ce-ai în piept  De nu-i iubirea care stă la pândă Nu vreau să-i fiu minciunii-adept  Căci e o lege-n lumea-ntreagă: De n - ai să poți iubi – dezleagă!