ÎNTÂLNEȘTE-MĂ CU MINE
de Lipcanu Arcadie
De nu mai merită să-mi dai muză,
Hartă-mi, Doamne, călăuză
Să mă-nsoțească nu prin lume
Pe unde-mi căutam un număr,
Pe unde nu-mi primeam vestirea,
Pe unde-mi confundam iubirea;
Pe unde tot trăiam în mâine,
Adânc, necunoscând pe nimeni;
Și acum este clar de gândit poate fi
Nici nu sunt cunoscut pe mine ...
Și toate astea, din credințe?
M-am tot ferit de suferințe
Și-am tot crezut, că uite, asta,
De trec de ea, scăp de nepastă;
Din ce nu-mi place ce-mi dă soarta,
Le las în ieri și astfel-gata!
Adesea, hotăram ce-i bine,
Pentru plafonul meu,
Crezând, pentru cei dragi, că-n viață
Mai importantă-i o povață,
Dar nu o simplă în interior
Cu un timp meu dăruire ...
- - - -
De nu mai merită să-mi dai muză,
Hartă-mi, Doamne, călăuză
Să fuzionăm până unde toate
Își au tot rostul poate fi posibil ...
Și eu să mă revăd în Tine,
Și poate, mă-ntâlnești cu mine ...
|
|
