OBSESIE - PLĂCERE ÎN DURERI
de Larysa
Aşteaptă-mă să mă mai nasc o dată
Din gânduri ce s-au îmbibat cu noi
Şi ursitori să-mi scrie altă soartă
Deopotrivă să fim amândoi
Căci vii de dincolo de visul vieţii
Şi-aprinzi în mine stări de paradis
Dar viaţa ridicând cortina ceţii
Pe scenă-mi stai real de neatins
Eu te privesc urându-mi neputinţa
Şi palmele-n aplauze-mi roşesc
De parcă mi-a murit şi conştiinţa
Scântei nu simt din ele cum ţâşnesc
Mi-eşti adorat de suflet la extremă
Obsesie-ncepută din plăcere
Dar obsesiv mă-afundă o dilemă...
De ce te simt deodată ca durere ?!
În calmul nopţilor de altădată
Luceferi la discuţii s-au încins
Cum Luna pentru toate-i vinovată
De-al unui lup urlet că s-a aprins
"Dar Lună, câţi urlară lupi la tine
Urechea-ţi glaciară n-ai plecat...
Ori crezi cumva că îţi va fi de bine
Topindu-ţi gheaţa pentru-acest...urlat ?!"
Şi ea cu faţa-i luminând de zâmbet
Răspunde cu tăceri de nepăsare
Nu mai cunoaşte raţiune, cuget
Pe cât îi place, pe atât o doare...
Astfel mă identific eu cu Luna
Acum când tu, de nu ştiu unde vis
C-un suflu nefiresc topindu-mi bruma
Ai şters tot ce credeam că mi-a fost scris
Şi mă înec de-acum în apa minţii
Văzând cum între noi sunt "ani-lumină"
Rugând spre cer la Tatăl cu toţi Sfinţii
Să mai respir măcar o zi senină
Că-n întuneric trupul meu veghează
Cu gândul rătăcind prin depărtări
Ca-n vis real iubirea-mi te creează
Obsesie-plăcere în dureri...
|
|
