AZI... de Elena Oprica
Ce frumos e când îmi spune viaţa "bună ziua"Şi-mi risipeşte toate umbrele nopţii ! Nici nu mă mai tem de clipa inevitabilăCând voi da iar piept cu zbirul sorţii... Soarele răzbate până dincolo de orgolioasele tristeţi insignifiante, Se încăpăţânează fruntea, azi fără încrâncenări, Să rămână senină şi s-o lumineze şi pe-a altuia, de poate... Aşa m-aş vrea mereu, Dar cine n-ar vrea până la urmăSă aibă-n orice zi o dragoste de viaţă ?!E bine totuşi că mai pot privi atât în urmă, cât şi drept în faţă...
|
|