TOAMNA - de Matilda Cugler-Poni

 

TOAMNA de Matilda Cugler-Poni Frunzele îngălbenite Cad încetul, obosite, Cad pe câmpul cel uscat, Pe pamântul înghețat. Frunzulițele ce pică, Vântul toamnei le ridică Și le ia încetișor Pe aripa lui în zbor Și le duce, le tot duce Pe morminte fără cruce, Unde dorm uitați, neplânși Luptătorii cei învinși... Ei, în lupte desperate Cu dureri nemăsurate, Singuri chinul și-au curmat,  Fără teama de păcat ! Primăvara nu răsare Nici o frunză, nici o floare Pe pământul urgisit Și de lacrimi nestropit: Numai toamna mult miloasă Pune haina ei frumoasă Ca o mantie de 'mpărat Pe mormântul cel uitat.