CA O GREȘEALĂ-N CARE-AM STAT - de Constanţa Buzea

CA  O  GREȘEALĂ-N  CARE-AM  STAT de  Constanţa Buzea  Toamnă-n grădină, toamna pe deal,  Toamnă pe şes,  Toată lumina prinde rugină, frunzele ies  Să se-nfăşoare pe răsuflare şi pe vedere  Într-o cădere ca o culoare fără putere.  Ea ne ajută, sufletul nostru e împăcat,  Vara e mută ca o greşeală-n care-am stat. Cum suntem azi, am fost şi ieri, alţii, tot alţii,  Marea ne uită, uită-ne munţii, înalţii.  Fie că stăm de-aci-nainte puri în lumină, Frunzele aduc înspre pământ urme de vină. Totuşi ce preţ necugetat se pregăteşte  Pentru livezi şi pentru vii, pentru nădejde.  Pentru un cer încă senin, pentru schimbare,  Pentru toţi sâmburii care devin lacre de soare?