FĂRĂ DE IUBIRE
de AmmA
S-a scurtat lumina zilelor de toamnă,
Mai curând dovadă, că ne trecem toți,
Devenind ca frunza,galben-purpurie
Și ne pierdem anii devenind roboți.
Fără de iubirea ce ne cântă-n suflet-
Trece viața frântă, prin frunziș mărunt.
”Nălțată pe piscuri,călcată-n picioare,
Azvârlită-n hăuri, purtată de vânt...
Fără de iubirea pură a tinereții,
Ce povară-i viața și ce grea de dus.
O poartă cocorii în migrații triste,
Călătoare numai spre veșnic apus...
Viața ca o frunză, palidă făclie...
Toamna-și cade bruma, pe un suflet trist.
Noaptea e în suflet, cununați cu luna
Nu mai simți iubirea, oare mai exiști ?...
|
|