Interiorul castelului de Groussay, bibliotecă mare 1942
Portretul artistului pictat de mama sa, Zinaïda Serebriakova
Alexandre Borissovitch Serebriakoff a fost un pictor, acuarelist și decorator rus, născut în anul 1907 la Neskoutchnoïe, în apropiere de Harkov (azi Ucraina), a murit la Paris 1995. Exilat în Franța după Revoluția Rusă, el a practicat rara specialitate a portretului de interior, lăsând o mărturie minuțioasă a decorațiunilor și festivalurilor înaltei societăți franceze. De multe ori și-a semnat lucrările împreună cu sora sa, Catherine Serebriakoff.
Alexandre Serebriakoff s-a născut într-o familie de artiști. Mama lui, Zinaïda Serebriakova, este prima femeie rusă recunoscută drept un pictor important. Este legată de Benois, o faimoasă dinastie a artiștilor ruși care au emigrat din Franța în secolul al XVIII-lea. Bunicul lui Alexandru este arhitectul Nicolas Benois, unchiul său este pictorul, decoratorul și scenograful Alexandre Benois, fondatorul lui Mir Iskousstva și prietenul lui Serge de Diaghilev. Bunicul său Eugène este sculptor. Unul dintre unchii săi, Eugène Lanceray, este un sculptor, pictor și grafician, celălalt, Nicolas Lanceray, un renumit arhitect.
Alexandre Serebriakoff avea șapte ani când a izbucnit Revoluția din octombrie. Toate proprietățile familiei au fost confiscate, în special proprietatea lui Neskoutchnoïe (în franceză, „Sans Souci”) unde s-a născut. Tatăl său, Boris, a fost închis de bolșevici: a murit în 1919 de un tifos contractat în timpul închisorii sale. Mama lui își duce copiii la Petrograd pentru a încerca să supraviețuiască, dar, confruntată cu dificultăți, rezolvă să emigreze singură la Paris în 1924. Alexandre și sora sa Catherine se vor alătura ei la scurt timp. Acolo Alexandru și-a început cariera de decorator de interior. A stat în Camaret-sur-Mer și Concarneau, împreună cu familia sa, pentru mai multe veri în anii următori.
Alexandre Serebriakoff este înmormântat împreună cu mama sa, Zinaïda Serebriakova, în cimitirul rusesc din Sainte-Geneviève-des-Bois
Alexandre Serebriakoff avea șapte ani când a izbucnit Revoluția din octombrie. Toate proprietățile familiei au fost confiscate, în special proprietatea lui Neskoutchnoïe (în franceză, „Sans Souci”) unde s-a născut. Tatăl său, Boris, a fost închis de bolșevici: a murit în 1919 de un tifos contractat în timpul închisorii sale. Mama lui își duce copiii la Petrograd pentru a încerca să supraviețuiască, dar, confruntată cu dificultăți, rezolvă să emigreze singură la Paris în 1924. Alexandre și sora sa Catherine se vor alătura ei la scurt timp. Acolo Alexandru și-a început cariera de decorator de interior. A stat în Camaret-sur-Mer și Concarneau, împreună cu familia sa, pentru mai multe veri în anii următori.
Alexandre Serebriakoff este înmormântat împreună cu mama sa, Zinaïda Serebriakova, în cimitirul rusesc din Sainte-Geneviève-des-Bois
El a lucrat pentru sponsorii săi din înalta societate din Paris sau Londra, ale căror locuri pe care le reprezintă, conace și castele: printre altele, domnul și doamna Arturo Lopez-Willshaw, ducele și ducesa de Windsor, baronul Alexis de Redé, Charles de Beistegui, Rothschilds, Schneiders, domnul și doamna Ronald Tree din Ditchley, domnul și doamna Emmanuel de Margerie.
Interiorul castelului de Groussay - Sala de intrare. 1942
Sala de banchet a Ducelui și Ducesei de Windsor pe Bulevardul Suchet 24, Paris. 1945
În locuinta ducelui și ducesei de Windsor de pe Bulevardul Suchet 24, Paris. 1945
Interiorul apartamentului lui Alexandru Popov din Paris. 1945
Interiorul sufrageriei din apartamentul lui Alexander Popov din Paris. 1945
Interiorul studioului Serge Ivanov din Paris. 1946
Interior 1946
Studioul lui Boris Kokhno și Christian Berar. 1946
Castelul Dichley, comitatul Oxfordshire - Biblioteca 1948
Interior
Hotel Rodocanachi, sufragerie mare, 1950
