Da, revin la dragostea mea pentru orase si localități vechi, care reușesc să-și păstreze tradițiile netrădându-și identitatea și evident, tristețea care mă copleșește când mă gândesc la satele și orașele noastre - am mai vorbit despre asta și....vorbesc în van. Să revin la comuna din Franța (și eu locuiesc acum într-o fostă comună pe care edilii au transformat-o în oraș și care, nu are absolut nimic - NIMIC- din ceea ce ar trebui să aiba un oraș al sec. XXI - scuze, are taxele de oraș).
Locronan (Lokorn în bretonă) este o comună din departamentul Finistère din Bretania, în NV Franței, cu o populație de 800 de locuitori (după dat. recens. 2008 - cf. Wikipedia)
Locronan este membru al asociației Les Plus Beaux Villages de France („Cele mai frumoase sate din Franța”).
Numele satului înseamnă „schitul Ronan”, de la cuv. breton ”lok” care înseamnă schit, și după fondatorul omonim Saint Ronan. Mai înainte a fost cunoscută sub numele de Saint-René-du-Bois.
Sfântul Ronan este foarte venerat în Bretania. El a fost un misionar creștin irlandez din secolul al VI-lea care a venit în regiune să învețe poporul despre creștinism. Cum asocierea sa (a satului) cu Locronan este aproape, unele dintre moaștele sale sunt păstrate în biserica parohială.
Locronan este un mic oraș construit la poalele unui deal, și când spun oraș, mă refer la ce însemna orașul în Evul Mediu și la faptul că în 1505 i s-a acordat statutul de oraș de către Anne din Bretania, care a mers acolo într-un pelerinaj.
Începând cu secolul al XV-lea, cânepa a crescut în mod natural în zonă și la vremea respectivă a fost cultivată și prelucrată într-o industrie de cânepă din oraș fiind utilizată pe scară largă. Orașul era destul de prosper. Cânepa sa a fost exportată la nivel internațional, deoarece a fost folosită pentru echipamentul navelor, atât comerciale cât și militare, care operau din numeroasele porturi din Bretania. Biserica Sfântul Ronan a fost construită în această perioadă, precum și capela micușă a Penitimii.
Locuitorii din Locronan sunt numiți de către francezii ceilalți Locronanais .
Municipalitatea a lansat un plan lingvistic privind limba bretonă prin Ya d'ar brezhoneg la 23 noiembrie 2007 pentru a reînvia limba bretonă în originalitatea ei.
Ca o atracție turistică cu referire la obiceiurile, tradițiile și cultură, este Troménie - un festival de pelerinaj care include o procesiune mare, ai cărei participanți poartă bannerele parohiilor participante.
Desfășurat la fiecare șase ani între a doua și a treia duminică din iulie, Grande Troménie este un pelerinaj de aproximativ 12 km, care traversează zona sacră mai largă din jurul Locronanului. În cei cinci ani dintre acest mare festival, are loc Petite Troménie care se desfășoară în a doua duminică din iulie. Are sediul în orașul și biserica din Locronan. Acestea se numără printre grațierea sau ceremoniile majore ale calendarului festiv tradițional breton.
Locronan este membru al asociației Les Plus Beaux Villages de France („Cele mai frumoase sate din Franța”).
Numele satului înseamnă „schitul Ronan”, de la cuv. breton ”lok” care înseamnă schit, și după fondatorul omonim Saint Ronan. Mai înainte a fost cunoscută sub numele de Saint-René-du-Bois.
Sfântul Ronan este foarte venerat în Bretania. El a fost un misionar creștin irlandez din secolul al VI-lea care a venit în regiune să învețe poporul despre creștinism. Cum asocierea sa (a satului) cu Locronan este aproape, unele dintre moaștele sale sunt păstrate în biserica parohială.
Locronan este un mic oraș construit la poalele unui deal, și când spun oraș, mă refer la ce însemna orașul în Evul Mediu și la faptul că în 1505 i s-a acordat statutul de oraș de către Anne din Bretania, care a mers acolo într-un pelerinaj.
Începând cu secolul al XV-lea, cânepa a crescut în mod natural în zonă și la vremea respectivă a fost cultivată și prelucrată într-o industrie de cânepă din oraș fiind utilizată pe scară largă. Orașul era destul de prosper. Cânepa sa a fost exportată la nivel internațional, deoarece a fost folosită pentru echipamentul navelor, atât comerciale cât și militare, care operau din numeroasele porturi din Bretania. Biserica Sfântul Ronan a fost construită în această perioadă, precum și capela micușă a Penitimii.
Locuitorii din Locronan sunt numiți de către francezii ceilalți Locronanais .
Municipalitatea a lansat un plan lingvistic privind limba bretonă prin Ya d'ar brezhoneg la 23 noiembrie 2007 pentru a reînvia limba bretonă în originalitatea ei.
Ca o atracție turistică cu referire la obiceiurile, tradițiile și cultură, este Troménie - un festival de pelerinaj care include o procesiune mare, ai cărei participanți poartă bannerele parohiilor participante.
Desfășurat la fiecare șase ani între a doua și a treia duminică din iulie, Grande Troménie este un pelerinaj de aproximativ 12 km, care traversează zona sacră mai largă din jurul Locronanului. În cei cinci ani dintre acest mare festival, are loc Petite Troménie care se desfășoară în a doua duminică din iulie. Are sediul în orașul și biserica din Locronan. Acestea se numără printre grațierea sau ceremoniile majore ale calendarului festiv tradițional breton.
Și acum, bucurați-vă de splendidele imagini și faceți o incursiune în timpuri apuse, folosindu-vă de imaginația și cultura voastra - vorbind de cultură, aici s-a filmat, în regia lui Roman Polanski, ”Tess” (1979) precum și alte filme franceze, cu subiecte din Evul Mediu și spadasini bravi aflați în slujba regilor și a domnișelor neajutorate. Veți vedea toate aceste povesti cu mintea voastră, privind imaginile și...poate veți și vizita aceste splendide locuri.
