DE FLORII
de Pavel Mariana-Florica
Aș fi dorit să fiu de față
Să te întâmpin, să mă-nchin,
Când în frumoasa dimineață
Intrai, Doamne,-n Ierusalim.
Aș vrea să-ți fi putut aduce
Ramuri de palmier și flori,
Să văd cum fața îți străluce,
Privirea-ți sfântă, fără nori.
Să fi strigat cât pot de tare
Cum și mulțimea a strigat:
"Pace și binecuvântare
Din ceruri, Dumnezeu ne-a dat !"
Aș fi dorit să-ți pun 'nainte
Veșmântul, ca pe el să calci
Dar și iubirea mea fierbinte
Mai arzătoare să o faci.
Eu n-am putut să fiu de față.
De-atunci, sunt ani vreo două mii
Dar azi, la fel, e-o dimineață
De bune vești și bucurii.
Privirea ta e tot senină
Când se coboară peste noi
Și așteptăm și noi să vină
Zorii împărăției noi.
Să aruncăm haina de suflet
Cu toți azi, înaintea Lui
Și să-L întâmpinăm cu cântec.
Glorie și mărire Lui !
