COLECȚIONEZ FRUNZE CĂZĂTOARE
de Flavius Iulian
Să îmi măsor tristeţea cu timpul chiar voiam
Şi-am deschis larg fereastra
la mine în odaie,
Mă-ntreb ce are toamna aceasta iar eu n-am!?
Afară de visări,
de lacrimi şi de ploaie!
Ochii încremenesc privind o epopee,
Prin aer plutesc frunze
strângându-şi din decor
Poveşti nemuritoare, şoptite pe alee,
Dansează elegante când se aştern pe sol.
Chiar dacă sunt sărmanele
de soartă condamnate
Căci plimbă-adânc în suflet
doar of de trecător,
Zâmbesc sub greutatea trăirilor purtate,
De milă nu îşi plâng,
se ofilesc şi mor!
Şi fiecare-adună poveşti dar nerostite,
Născute-n ceas de seară,
udate-n stropi de rouă,
Pe-aleile din parcuri
cu vise împletite
Trec colecţionar
când peste toamnă plouă!
|
|
