NU SUNT FEMEIA
de Elena Oprică
ştiu...par ameţită
e doar aburul viselor mele
l-am inhalat până a devenit amprentă pe cerul meu de noapte
dependenţă...
fac terapie zilnic
mă las hipnotizată de realul-ciuntitor de aripi
apoi
la drum de seară
revin printre simţiri străine de dimensiunea umană
dăruindu-mă unei entităţi ce mă supune la viaţă fără de soare
mă transform în umbră dar mă simt lumină...
învaţă-ţi inima
să-mi înţeleagă dependenţa, răzvrătirea, nebunia, pasiunea...
tot bagajul meu
este o pânză cu trăiri cusute şi descusute
călătoresc mereu
nu sunt femeia timpului actual...
