”PROPRIETATE PERSONALĂ”
de Elena Oprică
Ce dacă nu am vreo speranţă
Fiindcă destinul a fost scris...
Ce dacă mor de-atâta viaţă
Şi tot trăiesc de-o vreme-n vis ?
E gratis tot ce port în suflet,
Nu dau impozit pe visări
Şi nu plătesc chirii pe cuget
Sau pe-o iluzie din seri...
Ce dacă luxul nu mi-e casă
Şi mulţi se miră : "n-ai maşină?!" ,
Mă bucur că am pat, am masă
Şi-a mea inimă-i limuzină !?
Zile sau nopţi, îmi sunt miracol,
Prin lumi de basme mă creez,
N-am limite sau vreun obstacol,
De personaje-ntruchipez...
Ce dacă simt în plin durerea
Din realitatea ce-o deţin,
În mine regăsesc puterea
Din nou să zbor, să nu mă-nclin...
Eu sunt bogată-n sentimente,
De-aceea mai şi dăruiesc,
În gândul meu se-aud sonete
De doruri ce mă împlinesc...
Doar ale mele-s astea toate,
Nu le pot vinde cu-nvoială
Căci scrise-mi sunt adânc pe frunte :
"Proprietate personală" !
