SINGURĂTATE
de Elena Oprică
De singurătate, faci prostii...
Te joci cu visele, le-arunci cât mai sus
Apoi te plângi că au căzut şi s-au spart...
În singurătate, ai treburi dar ştii că n-ai să faci nimic...nu prea ai chef
De eşti însingurat.
Nu-ţi găseşti noaptea printre stele,
Nu-ţi adormi sufletul încercănat,
Nu ai vreun rost bun în toate cele...
Când gemi de cald,
Când plângi înfrigurat...
În singurătăţi,
Te mai bucuri câteodată
Că-ţi vorbeşti ţie însăţi
Mai pe drept...
Îţi promiţi c-o să cugeţi a ta faptă
Şi-o să fi poate mai bun şi mai corect!
Transformări...
E un timp acuma, ce mi-e dat cu vreun scop poate
De schimbări,de-nţelepţire şi totul se petrece doar în singurătate...
|
|
