INSOMNIE - de Larysa

INSOMNIE  de  Larysa Să ne-ntâlnim în insomnie,  Să ne iubim ca-n fantezie...  Te simt aproape, tu nu ştii?!  Cuvântul rupe lanţuri mii,  Uşor dărâmă groase ziduri Şi ne mai potolesc din chinuri...  Căci viaţa este da, un chin,  Dar e şi cântec şi sublim...  Să ne-ntâlnim numai sublimul Şi să ne fim prin nopţi alinul,  Un singur trup, într-un cuvânt,  Cuvântul tău să-l simt arzând...  Deşertăciune-i depărtarea,  Cuvântul trece munţii, marea...  Să nu ne pese de-acest trup,  Ce urlă însetat, flămând...  Să ne închipuim iubirea,  Că-i mai presus decât trăirea,  Ce-i doar a timpului poveste Şi-i doar o clipă, abur este...  Ce vrei tu-n goale-ţi aşternuturi,  Vrei o magie sau doar trupuri ?  Nu-ţi dori ca la toţi să fie,  E minunat în insomnie !

VREODATĂ - de Littlelady

VREODATĂ de  Littlelady Ai să mă simți, că vin, vreodată, Pe urma pașilor tăi călcând,  Cu sufletul în palme, cu ochii râzând,  Pe buze c-o tandră chemare pictată? Ai să m-auzi vreodată șoptind  În liniștea caldă a toamnei, versuri,  Când asfințitul naște pe cer paradisuri  Si luna ne-mbraca în straie de-argint?  Ai să mă vezi vreodată plângând,  Rănită de vise și doruri deșarte,  Purtându-mi tristețea pe aripi albastre,  Furtuni pătimașe în zări declanșând?  Ai să-nțelegi vreodată, că sunt,  La poarta zilei ce ne va desparte?  Dorind doar o clipă la piept să mă strângi,  Într-o reverie pierdută, a unui alt timp… Departe.

Nata Vi

IUBESC ȘI-ATÂT - de Larysa

IUBESC  ȘI-ATÂT de  Larysa Eu când iubesc, iubesc de mor...  De-a-ntregul, nu pe jumătate,  Chiar dacă sunt iubiri ce dor,  E-a firii mele libertate...  Iar când iubesc ascuns, mă zbat  Să-mi ţin lacrima în secret Şi-nving ades dar mai şi cad,  Mă mai blestem şi mă accept.  Atâta patimă-n simţiri  Uneori dă pe dinafară Trezind viaţa din adormiri,  Când doruri mă cuprind în seară... Dar nu fac rău, chiar de nu crezi,  Tu îmi cunoşti de-acum privirea,  Ochii mei nu se-ascund, îi vezi  Cum străluceşte-n ei iubirea...  Când eu iubesc, mă sting încet Şi mă aprind într-o secundă, Dar nu mă plâng şi nu regret,  Nu mi-e trăirea muribundă... Când frământarea m-a cuprins,  Atunci să vii...să vii degrabă, Să-mi dai ce nici nu mi-ai promis,  Trupul meu simte...nu se-ntreabă... Aşa sunt eu : veselă-tristă, De-ar cade cerul pe pământ,  Setea-mi de dragoste persistă, Iar când iubesc, iubesc şi-atât !

PREA MULȚI "DE CE ?" - de Larysa

PREA  MULȚI    "DE  CE ?" de  Larysa De ce nu eşti, de ce tot pleci,  De ce în beznă strâns mă legi  Cu dulci cuvinte în simţiri  Ce îmi trezesc doar amintiri ?!  De ce-ai oprit al nostru joc  De viaţă, dragoste şi foc,  De fără rosturi pământeşti  Din lumi de cete îngereşti ?!  De ce m-ai priponit de cer  Cu lanţul greu de adevăr  Lăsându-mă s-atârn pe veci  În ploi, furtuni şi vise reci ?!  De ce nu spui ce vrei, ce simţi Şi doar în treacât mă alinţi  Ca să nu uit ce-nsemni, ce-mi dai,  Ca-n minte veşnic să îmi stai ?!  De ce-mi străpungi sufletul bun  Cu-al timpului adânc de fum,  În loc să-l umpli cu splendoare  De flori, de cântec şi de soare ?!  De ce mi-eşti drag, de parcă Zeu,  Ai poposit în veacul meu ?!  Dar pleci mereu, uitând să vii  Iar eu te-aştept şi tu nu ştii...

SPUNE - MI - de Larysa

SPUNE - MI de  Larysa Ai putea să mă iubeşti,  Ai putea simți tu oare  Dorinţă şi-nfiorare,  Sentimente omeneşti...  Căci şi demon dac-ai fi,  De-a mea plânsă rugăminte,  Ai cere la Duhuri Sfinte  Îngerul meu să devii ?!  Ai putea să-ncerci să sorbi  Tot nectaru-mi de pe buze  Tremurânde şi confuze  Ce stârnesc pofte de corbi...  Ori eşti cu totul de gheaţă, Nu trăieşti, nu râzi, nu suferi,  Nici pe viaţă nu te superi  Când îţi dorm umbrele-n braţă ?! Ce pot face ca să vrei  Să m-atingi cu o privire  În adâncul meu de fire Şi-n al tău gând să mă iei...  Cum să fac s-alung blestemul  Ce-ţi întunecă surâsul ?!  Lasă-mă să-ţi beau tot plânsul,  Să-ţi umplu de rai, infernul...  Vino ca să-mi simți urgia  Ce mă strânge şi m-apasă, Urme de dureri îmi lasă  Şi-mi suprimă bucuria...  Vino-aşează-te pe-o stea  Să-mi topeşti norii de gheaţă, Să-mi mai dai un gram de viaţă Spune-mi...oare ai putea ?!

CITATE ȘI PROVERBE DESPRE PÂINE

Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele. (Solomon 20.17)

Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, şi foame de Tine celor care au multă pâine. (Sfinţii Părinţi)

De te latră vreun câine, astupă-i gura cu pâine

Cine la seceriș nu se lenevește, pâinea din gură nu-i lipsește

Cine ține pâinea în sânul altuia, de multe ori rabdă de foame

Dragostea nu stă doar acolo, ca o piatră; trebuie să fie făcută, ca și pâinea, refăcută tot timpul, făcută nouă.
Ursula K. Le Guin

Iată pâinea, care întărește inima omului și, prin urmare, este numită hrana Vieții. - Matthew Henry

Pe ciobanul fără câine lupii-l lasă fără pâine

Cel zgârcit moare cu pâinea-n traistă

Cu vorbe dulci mai multă pâine mănânci

Dacă nu e colac, e bună și pâinea

Când mi-e foame să-mi dai pâine, iar nu-mi zice: vino mâine

Un om bogat, care asupreşte pe cei săraci, e ca ploaia care trânteşte tot la pământ, iar pâinea nu se face. (Solomon 28.3)

Toate necazurile sunt mai mici când ai pâine să  mănânci. - Miguel de Cervantes

Buruienile din semănătură îți iau pâinea de la gură

Fie pâinea cât de proastă, tot se cheamă țara noastră

Dușmanul cel mai rău cu pâine ți-l câștigi

De vrei să mănânci pâine, nu-ți bate joc de tărâțe

Persoana sătulă și cea flămândă nu văd același lucru atunci când privesc o pâine. - Rumi

Căci dacă coaceți pâinea cu indiferență, coaceți o pâine amară care nu hrănește decât jumătate din foamea omului. - Khalil Gibran

LACUL - de Mihai Eminescu

LACUL de  Mihai Eminescu Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe El cutremură o barcă.  Şi eu trec de-a lung de maluri,  Parc-ascult şi parc-aştept Ea din trestii să răsară Şi să-mi cadă lin pe piept; Să sărim în luntrea mică,  Îngânaţi de glas de ape,  Şi să scap din mână cârma,  Şi lopeţile să-mi scape; Să plutim cuprinşi de farmec Sub lumina blândei lune - Vântu-n trestii lin foşnească,  Unduioasa apă sune !  Dar nu vine... Singuratic În zadar suspin şi sufăr Lângă lacul cel albastru Încărcat cu flori de nufăr.