INSOMNIE
de Larysa
Să ne-ntâlnim în insomnie,
Să ne iubim ca-n fantezie...
Te simt aproape, tu nu ştii?!
Cuvântul rupe lanţuri mii,
Uşor dărâmă groase ziduri
Şi ne mai potolesc din chinuri...
Căci viaţa este da, un chin,
Dar e şi cântec şi sublim...
Să ne-ntâlnim numai sublimul
Şi să ne fim prin nopţi alinul,
Un singur trup, într-un cuvânt,
Cuvântul tău să-l simt arzând...
Deşertăciune-i depărtarea,
Cuvântul trece munţii, marea...
Să nu ne pese de-acest trup,
Ce urlă însetat, flămând...
Să ne închipuim iubirea,
Că-i mai presus decât trăirea,
Ce-i doar a timpului poveste
Şi-i doar o clipă, abur este...
Ce vrei tu-n goale-ţi aşternuturi,
Vrei o magie sau doar trupuri ?
Nu-ţi dori ca la toţi să fie,
E minunat în insomnie !
|
|
