AVEA ÎN EA UN NU ȘTIU CE, - de Aleksandr Blok

AVEA ÎN EA UN NU ȘTIU CE,     de  Aleksandr Blok  Avea în ea un nu știu ce,  Mereu severă și semeață. Eram în stare de orice,  O urmăream de la distanță. Când va ieși - precis știam - Cu umbra ei pâlpâitoare. Și ca un hoț mă furișăm  În urma ei, în taină mare.  Electricele lumânări  Păreau bolnave felinare.  Iar eu le închinam cântări,   Când el o aștepta în cale. Când presimțeam în jur ceva Și tresăream din vis deodată,  În bezna ei mă ascundea Întunecata, oarbă poartă. Stăteam, de nimenea zărit,  Profilul lui vulgar privindu-i Și blana ei ca de argint,  Și buzele ceva șoptindu-i.   27 septembrie 1902. Traducerea Emil Iordache. Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''