LA CRÂȘMUȚA CEA DIN DEAL
La crâșmuța cea din deal
Vinu-i bun și oca-i mare,
Crâșmărița slută tare,
Beu voinicii de călare.
La crâșmuța cea din vale
Vinu-i rău și oca-i mică
Crâșmărița frumușică,
Beu voinicii de se strică.
FRUNZULEANĂ MICȘUNELE
Frunzuleană micșunele
Ia vezi lacrimile mele,
Cum se varsă cu durere,
Fără nici o mîngăiere!
Și se varsă pentr-un pui,
Numele nu vreu să-i spui.
De l-oiu spune, l-oiu răpune
De-oiu tăcea, l-oiu mai avè,
Sărmana inima mea,
Mai bine s-ar fi topit
Decît m-aș fi despărțit
De-un puișor ce-am iubit.
Colo în vale, la brad mare,
Mîndru codru să răsună
Drăgalaș noaptea pe lună:
Este glasul puiului
Ce-a zburat din cuibul lui.
Stă, copile, te oprește
Și oftînd la el gîndește.
FRUNZĂ VERDE, IARBĂ NEAGRĂ
Foaie verde de cucută,
Drag mi-e puiul de pe luncă,
Cu drag vine și se culcă.
Cucu cântă, se silește,
Puiu locul și-l gătește.
Puica din poartă-l privește,
Puica plânge și-l jălește,
Puiul se călătorește.
Te-am iubit de copilaș,
Ș-acum te duci și mă lași.
Astăzi plec, mâne mă-ntorc
La pustiul de noroc.
De-i mai zăbovi o lună,
Mă găsești pe drum nebună;
Da’ de-i zăbovi un an,
Mă găsești negru buștean.
FRUNZULIȚĂ MAGHIRA,
Frunzuliță Maghira,
Mă miram, puică, miram,
Mă miram de ce slăbeam.
Eu nu slăbeam de vrun rău,
Ci slăbeam de dorul tău.
Șapte văi ș-o vale-adîncă,
P-aici lupii mă mănîncă.
Stăi, lupe, nu mă mînca,
Păn-o răsări luna,
Să dau mîna cu puica;
Pe lună că s-o întîlnesc,
Trei vorbe ca să-i vorbesc
Ș-apoi să mă prăpădesc!
FRUNZĂ VERDE, IARBĂ NEAGRĂ
Frunză verde, iarbă neagră,
Am avut o puică dragă.
De dragă ce-mi era dragă,
O purtam cu tasma neagră
Ș-o ținem cu noaptea-ntreagă
Las’ să treacă, să se ducă,
Mi-i urîtă vorba lungă,
La Neamțu, la mănîstire,
La icoane să se-nchine.
Să se ducă să se sfințască,
De mine să se despărțască.
Iarbă neagră din grădină,
Să știi, puiculiță, bine
Că eu mă duc de la tine;
Să rămîie pajiștea,
Să vezi cum ii dragostea.
Dragostea de fată mare,
Ca fasola din caldare,
Cînd îi pui un pumn de sare;
Iar dragostea de nevastă,
Ca garofa din fereastă:
Dimineața înflorește,
Peste zi se vestejește.
CÂT OIU TRĂI, SĂ IUBESC
Cât oiu trăi, să iubesc
Că, de-oiu muri, putrezesc;
Și pămantul crește iarbă,
Nimene nu mai mă-ntreabă
Ce puicuță mi-a fost dragă!
CÂND AI ȘTI ȘI TE-AI PRICEPE
Când ai ști și te-ai pricepe,
Dragostea de un’ se-ncepe?
De la ochi, de la sprincene,
De la buze subțirele,
Mușcare-ar neica din ele,
Ca dintr-un fagur de miere.
CUCULEȚ DE LA PĂDURE
Cuculeț de la pădure!
Du-te la puică și-i spune
Să nu se mai poarte bine,
Că mi-a rupt inima-n mine.
Să se poarte mai vlăvioasă,
Să-mi mai văd și eu de casă.
