DOAMNE, DACĂ-MI EȘTI PRIETEN... - de Spiridon Popescu

DOAMNE, DACĂ-MI EȘTI PRIETEN...        de Spiridon Popescu  Doamne, dacă-mi ești prieten,  Cum te lauzi la toți sfinții,  Dă-i în scris poruncă morții  Să-mi ia calul, nu părinții.  Doamne, dacă-mi ești prieten,  N-asculta de toți zurliii,  Dă-i în scris poruncă morții  Să-mi ia calul, nu copiii.  Doamne, dacă-mi ești prieten,  Nu-mi mai otrăvi ursita,  Dă-i în scris poruncă morții  Să-mi ia calul, nu iubita.  Doamne, dacă-mi ești prieten,  Cum susții în gura mare,  Moaie-ți tocul în cerneală  Și-nainte de culcare.  Dă-i în scris poruncă morții,  Când și-o ascuți pumnalul,  Să-l înfigă-n mine, Doamne, Și să lase-n viață calul.