Aristotel s-a născut în Stagira din Macedonia, tatăl său fiind medicul curții regale a Macedoniei.După ce a studiat la rândul său medicina, Aristotel a plecat la Atena ca să învețe filosofia - aici l-a avut ca maestru pe Plato și la Academia lui Plato au început să i se contureze primele idei filozifice.
Plato and Aristotle by Raphael
După perioada ateniană el pleacă în Asia Mică - a studiat viața animalelor pe lângă filozofie și era interesat în multe alte aspecte ale vieții.
In final rvine în Macedonia unde est pofesorul lui Alexandru cel Mare. El însuși și-a întenmeiat și deschis aici o școală după modelul academiei lui Aristotel .
Și-a numit această școală Lyceum. Opera sa crisă numără peste 150 de tratate pe diverse teme.
Întemeietor al școlii peripatetice, el este autorul unei vaste opre filozofice, cuprinzând scrieri de logică (Analitica, Organon), de filozofie a naturii (Fizica), de filozofie propriu-zisă (Metafizica), de etică (Etica Nicomahică, Etica Mare) și de poetică.
POETICA (Peri poetikes)Întemeiată pe conceptul de „mimesis” (imitație prin artă a realității) lucrarea face o clasificare a operelor literare după tipul de imitație, și, ocupându-se de specia tragediei, enunță ideea „katharsis-ului” - care constă în purificarea pasiunilor prin însuși spectacolul lor.
I
Mi-e în gând să vorbesc despre poezie în sine și despre felurile ei; despre puterea de înrâurire a fiecăruia din ele; despre chipul cum trebuie întocmită materia pentru ca plăsmuirea să fie frumoasă; din câte și ce fel de părți e alcătuită, cât și despre toate câte se leagă de o asemenea cercetare, - începând, cum e firesc, cu cele de început.
Epopeea și poezia tragică, ca și comedia și poezia ditirambică, apoi cea mai mare parte din meșteșugul cântatului cu flautul și chitara sunt toate, privite laolaltă, niște imitații. Se deosebesc însă un de alta în trei privințe: fie că imită cu mijloace felurite, fie că imită lucruri felurite, fie că imită felurit - de fiecare dată altfel.
Căci după cum, cu culori și forme, unii izbutesc să imite tot soiul de lucruri (cu meșteșug învățat, ori numai din deprinderi), după cum mulți imită cu glasul, tot așa și în artele pomenite: toate săvârșesc imitația în ritm și grai și melodic, folosindu-le în parte ori îmbinate. Cântul cu flautul ori cithara - și, la fel cu ele, și altele, căte vor mai fi având aceeași înrâurire, cum e cântul cu naiul - folosesc doar ritmul și melodia ; arta dănțuitorilor numai ritmul fără melodie; căci și aceștia, cu ritmuri turnate în atitudini, imită caractere, patimi, fapte.
Cât privește arta care imită slujindu-se numai de cuvinte simple ori versificate, fie folosind împreună mai multe feluri de măsuri, fie unul singur, - până astăzi n-are un nume al ei. Căci n-avem termen care să îmbrățișeze deopotrivă mimii unui Sofron ori Henarhos și dialogii socratici, nici imitația săvârșită în versuri de trei măsuri, în versuri epice, în versuri elegiace și altele la fel. Atâta doar că oamenii legând numele metrului de cuvântul care exprimă ideea de creație (poesis) îi numesc pe unii creatori de versuri elegiace, pe alții creatori de versuri epice, chemându-i ”creatori” (”poeți”, nu pentru imitația pe care o săvârșesc cu toții, ci pentru comuna folosire a versului; încât, de-ar trata cineva în versuri chiar un subiect medical ori de știința naturii, încă i s-ar zice la fel, după datină, cu toate că Homer și Empedocle n-au nimic comun afară de faptul de a fi scris în versuri, și cu toate că unuia i se dă pe drept numele de poet, câtă vreme celuilalt i s-ar potrivi mai bine cel de naturalist.
Tot astfel, dacă cineva ar săvârși imitația amestecând în fel și fel de măsuri, precum Hairemon în al său Centaur - poem alcătuit din toate felurile de măsuri - și acestuia tot poet ar trebui să i se spună.
În legătură cu cele de până aici, acestea ar fi deosebirile ce se cuvin făcute.
Mai sunt însă unele arte ce se slujesc de toate mijloacele înșirate, - vreau să zic ritm, melodie, măsură, - cum fac poezia ditirambică, poezia nomilor, tragedia și comedia; - se deosebesc însă între ele prin aceea că unele le folosesc pe toate odată, altele pe rând.
Acestea sunt, cred eu, deosebirile dintre arte în ceea ce privește mijloacele cu care săvârșesc imitația.
-----------
Sofron și Xenarhos - scriitori siracuzani, descriu viața rustică
Hairemon - poet tragic sec.IV î.Hr
poezia nomilor -cânturi religioase pe un singur glas
