RIG - VEDA (Veda imnurilor de laudă
adresate zeilor
Cea mai veche operă din literatura indiană (în limba sanscrită) care ni s-a păstrat este Rig-Veda compusă între anii 1.700 - 1100 î.Hr.
Unele din aceste străvechi scrieri se rostesc și azi ca rugăciuni Hindu fiind unele din puținele texte extrem de vechi ale lumii cu întrebuințări contemporane.
Cele 1.028. de imnuri care o compun datează în mare parte din perioada luptelor populațiilor ariene invadatoare împotriva autohtonilor.
Alte imnuri au însă un caracter filozofic (Imnul creațiunii), religios sau chiar satiric.
Imnurile din Rig-Veda sunt compuse dintr-un număr variabil de strofe (între 2 și 58) cu versuri de 8, 11 sau 12 silabe.
Rig - Veda consituie prima parte din cele patru culegeri care compun VEDELE - patru scrieri canonice sacre ale Hinduismului:
1. - Rig - Veda (Cunoașterea)
2. - Atharva - Veda (Veda descântecelor și formulelor magice)
3. - Sama - Veda (Veda cântecelor de ritual)
4. - Yajur - Veda (Veda formulelor de sacrificiu)
IMNUL CREAȚIUNII - traducere de Mihail Eminescu
Atuncea neființă, ființă nu erau
A cerului mare, boltitul cort din ceriu
Ce-acoperea atuncea ?...Și-n ce se ascundeau
Acele-acoperite....Au în noianul apei
Au în genune....
Pe-atunci nu era moarte, nimic nemuritor
Și noaptea-ntunecată de ziua cea senină
Nu era despărțită
Și fără de răsuflet sufla în sine însuși
Ne mai numitul Unul.....Și-afară de aceste
Nimic n-a fost pe-atuncea
Și-atât de întuneric era, ca un okean
Neluminat, și totul era adânc ascuns
În început. Și unul, învăluit în coaja-I
Uscată, prinde viață din tainica căldură
Ce singur el o are.
Notă : Traducând Imnul Creațiunii, Mihail Eminescu a fost inspirat de acesta în cosmogonia din Scrisoarea I
