DOAMNE, SUNT SINGUR - de Eusebiu Camilar

DOAMNE,  SUNT  SINGUR  de  Eusebiu Camilar Doamne, sunt singur. Auzi-mă. Focurile toate s-au trecut. Trâmbițele-nalte, zadarnic răsună pe ziduri de lut. Nu se mai roagă la izvoarele soarelui căprioarele, iezii mărunți; încremeniți, ghemuiți, încleștați, ciobanii dorm acoperiți de munți. Chemându-te din slăvi în chiote, în fulgerări de coase și pumnale, atâtea rânduri de flăcăi și ierburi au strălucit în țarinile tale - și ți-au văzut în ploile înalte picioarele de-argint cum strălucesc. Flăcăi și ierburi putrezesc prin țarini și alți flăcăi și ierburi cresc. Doamne, sunt singur. Auzi-mă. Focurile toate s-au trecut. Trâmbițele-nalte, zadarnic, răsună pe ziduri de lut... Uneori se aud morile adâncului măcinând pe sub munți, pe sub stânci; sub uriașe turle de cremene uneori s-aud buciume-adânci... În zarea de cânepă vânătă s-au dus verii mei, frații mei. Ciobani străvechi mă așteaptă de mult, să mă culc între ei... 1943