SĂ VIE ZĂPADA PORUMBEILOR
de Virgil Carianopol
să vie zăpada porumbeilor
să-mi mângâie tristeţea
să vie pădurea în genunchi să-mi cânte
neliniştea plopilor înalţi ca prietenii mei
să vie planetele ca nişte cercei
să ne plimbăm prin oglinzile trotuarelor
să vie ploaia să cerşească la geam.
în oraş am văzut obloanele
dormind ca vagabonzii sub streaşină
am văzut vitrinele picotind
am văzut cerşetorii cu ochii primeniţi de lacrimi.
dar cine va căuta durerea în carne
ca sânii mamei copilul ?
o ce triste sunt amintirile
şi cât mă dor nopţile întâlnite pe străzi...
(din vol. virgil carianopol, 1933)
|
|