IAR ȚIPĂ DUREREA
de Manuela Cerasela Jerlăianu
Iubirea între noi nu e o substanţă,
E doar a prezentului chin,
O lipsă adâncind în speranţă,
Un cer de albastru carmin.
Doar vântul mai bate cu furii,
Pe ramuri doar frunzele tac,
Când cerul îşi leapădă nurii,
Pe bietul frunziş din copac.
Simt gustul de buze amare,
Un dor o iubire pustie,
Şi totul se duce în zare,
Gonind ca un fur pe câmpie.
Rămânem într-un vechi abandon,
Durerea în mine iar ţipă,
E viaţa cu iz de carton,
De iască bătrână şi ţiplă.
E cerul de toamnă târzie,
Cad păsări în zborul damnat,
Din toamna cu buclă gălbuie,
Toţi îngerii mei au plecat.
