FAIR - PLAY
de Elena Oprică
Nu-ţi cer permisiunea, viaţă
Buzele pline să-ţi sărut
Când mi-ai dat sărutări de gheaţă
Voie nici tu nu ai cerut
Razele ce-mi risipă ceaţa
Să nu cutezi să mi le iei
Ţi-am mângâiat şi-a morţii faţa
Deci, zic să fie-acum fair-play !
Vino să-mi fi vis de lumină
Cununi de fluturi de-ai să-mi faci
Am să revărs pe pielea-ţi fină
Ploi de culoare în obraji
Eu prind puteri nebănuite
Surată de mă laşi să-ți fiu
Doar una alteia sortite
Tu să mă-ncânţi, eu să te scriu
Căci nu e om fără de viaţă
Precum nici viaţă fără om
Raiul terestru ne răsfaţă
Pe toţi: fiinţă, floare, pom...
Şi nu suntem sortiţi pieirii
Nici în tristeţe să trăim
Tu, viaţă-rod sfânt al iubirii
Eşti eu şi una noi să fim !
Să nu ne despărţim surato
Prin legea falselor nevoi
Speranţa-n mine am păstrat-o
Să fie dragoste-ntre noi
Inundă-mă cu împlinire
Prin anii goi, de toamne grei
Să te petrec în mulţumire
Şi până dincolo...fair-play !
|
|
