MAI BATE CLIPA
de Manuela Cerasela Jerlăianu
Mai bate o clipă o dată pe umăr,
Acolo în cerul în care s-a dus
Și lasă speranța pe masă s-o număr,
Cu arderi de soare nespus.
Dezleagă tăcerea de patimi din noi,
Să-mi fii condurul din vis,
Acolo pe unde preaplânsele ploi,
Mai crapă un mugur închis.
Arată-mi o lună și-un soare,
Pe aripi de cer neumblat,
Când inima bate și doare,
Că-n liniștea serii-ai plecat.
Speranța să cadă pe suflet,
Ca cerul privind către noi,
Când ținem iubirea de-un deget,
Să ardă în piept de-amândoi.
Mai stai alături o clipă,
Să rupem o punte-n bucăți,
Când soarele dă din aripă,
Și patima-n lună-mi arăți.
Să umplem cu noi infinitul
Și dorul acesta din vers,
Când arde în piept răsăritul,
Apoi pașii nopții mers.
|
|