RODICA
de Vasile Alecsandri
Purtând cofiță cu apă rece
Pe ai săi umeri albi, rotunzori,
Juna Rodică voioasă trepte
Pe lângă junii sămănători.
Ei cu grăbire poate fi în cale,
Zicând: „Rodică, floare de crin,
În plin să-ți poveste grozavă,
Precum tu, dragă, ne ieși cu plin !
S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă !
Calea să-ți fie doar cu flori,
Și casa casă, și masa masă,
Și sânul leagăn de pruncușori ! ”
Cu grâu de aur ei sau presoară,
Apoi cofița întreagă-o beu.
Copila râde și-n cale-i zboară,
Scuturând grâul din părul său.
