GÂNDURI LA ÎNTÂMPLARE
de Larysa
Să vă mai spun şi despre toamna mea...
Nu cred că are rost când voi o tot pictarăţi fără seamăn cu-a inimii şi-a gândului culoare !
Să discutăm atunci de altceva,
Un subiect luat aşa, la întâmplare...
Am tot bătătorit prin nopţi poteci cu doruri grele, vise temătoare,
De mi-au curs pe obrajii-mi nori întregi şi ce folos,
Pe nimeni nu mai doare !?
Mai bine să vorbim ca-ntre copii
Să inventăm o joacă de copil mai mare
Împrumutând din ale lor trăiri
Gândul naiv şi zâmbetul de soare !
Ce...crezi că nu te poţi juca,
Ţi-e teamă sau ţi-e jenă că ai " o veşnicie"
Şi cei de seama-ţi te vor alunga
Din joaca lor cea plină de trufie?!
Stai liniştit că le-ar plăcea şi lor...
Sub masca cea de gheaţă te invidiază
Fiindcă-n ei moare "copilul" de zor
Şi Dumnezeu cu ei nu mai lucrează...!
Dă-ţi singur startul...ce ai de pierdut,
Crezi că mai ai cumva o altă viaţă ?!
Fi tu exemplul tău de început
Şi-o să-ţi găseşti prieteni mulţi de "joacă"!
Mă-ncumet să mai scriu două-trei rânduri
Astfel purtându-mi versul pe de rost
Lăsându-l liber printre zeci de gânduri
Plecând de unde parcă
nici n-a fost...!?
|
|
