O, plete peste umeri în valuri răspândite !
O, bucle ! O, năvalnic parfum dulceag și greu !
Pentru-a umplea alcovul cu amintiri iubite
Ce stau de mult în părul acesta adormite
Ca pe-o batistă-n aer să-l vântur vreau, mereu !
Asia moleșită și Africa-nfocată,
O lume de departe, pierdută, moarte-aproape,
În adâncul tău învie, pădure parfumată !
Cum duhul altor oameni în muzică înoată
Al meu plutește pe-ale miresmei tale ape.
Voi merge unde oameni și arbori, plini de vlagă,
Alene se răsfață în arșițele mari.
Păr des, fii valul care mă ia și mă dezleagă !
Lac de-abanos, în tine e-o feerie-ntreagă
De steaguri, de catarguri, de bărci și lopătari:
Un port sonor în care sufletul meu visează
Sorbind din plin culoare și sunet și parfum;
Corăbiile-n aur și-azur înaintează
Și deschizând largi brațe spre slava veșnic trează
A unui cer fierbinte pornesc mereu la drum.
Scufund în tine capul meu dornic de beție,
Negru-ocean în care-i alt ocean închis !
Și gândul meu pe care talazul îl îmbie
Va ști să te găsească, fecundă lenevie,
O, legănări de vrajă într-un tărâm de vis !
Păr vânăt, fluturare de-ntunecimi zburlite,
Tu-mi dăruiești iar cerul rotund și fără nor !
Pă țărmul tău de bucle ca lâna răsucite
Prelung și-adânc mă-mbată mirosuri încâlcite:
Catran, ulei de cocos și mosc pătrunzător.
Mereu ! de-a pururi ! mâna-mi se va grăbi să pună
În coama ta podoabe de perlă și rubin,
Dorința mea să poată oricând să te supună !
Nu ești tu oaza-n care visez și amfora bună
Din care sorb cu sete al amintirii vin ?
