Poet american, unul dintre precursorii poeziei secolului XX, Walt Whitman este autorul volumului Fire de iarbă, apărut în 1855 și sporit cu noi creații în cele unsprezece ediții ulterioare.
Lirica sa, scrisă în vers liber ritmat și cu inflexiuni epopeice, este dedicată vastelor spații americane, cuceririlor tehnicii și măreției omului.
FIRE DE IARBĂ
(Leaves of Grass)
1855
PORNIND DIN PAUMANOK
- fragmente -
1
Plecat de pe țărmul Țării-în-Formă-de-Pește, din Paumanok,
unde m-am născut,
Om dintr-o bucată, zămislit și crescut de-o mamă fără
seamăn pe lume,
După ce-am hoinărit peste mări și țări, îndrăgostit mereu
de drumurile mult-bătute;
Fie prin Manhattan, orașul meu, ori prin savanele Sudului;
Fie ostaș în cantonamente, purtându-mi ranița și pușca,
sau miner în California,
Aprig locuitor al pădurilor Dakotei, mâncând carne și
adăpându-mă la izvoare,
Sau trăind retras ca să visez și să cuget prin vreun
bârlog adânc,
Departe de vuietul orașelor, petrecând răgazuri de
răpitoare bucurie;
Cunoscând ca pe un frate proaspătul și darnicul,
învolburatul Missouri, cunoscând
puternica Niagara;
Prieten al turmelor de zimbri care pasc în prerii și
al taurului pletos cu pieptul lat;
Îndrăgostit de pământ, de stânci, de florile celei de-a
Cincea-Luni, de ploi și zăpezi, cunoscând constelațiile
și minunându-mă;
Eu, cel care deprins-am glasul mierlei și zborul
șoimului,
Și-n zori de ziuă ascultam șuierul nemaiauzit al
sturzului sihastru în cedrii mlaștinilor,
De unul singur cântând în Apus,
Sun toate trâmbițele Lumii Noi.
2
Victorie, unire, credință, identitate, timp,
Nedespărțitele-mbinări, cosmosul și descoperirile
moderne.
Deci asta-i viața,
Iată ce-a ieșit la lumină după atâtea chinuri
și zvârcoliri.
Ce curios ! Ce real !
Sub tălpile mele, divinul pământ, iar deasupra
capului, soarele.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
4
Primește aceste fire de iarbă, Americă, primește-le
la miazăzi și la nord,
Cu ”bun-venit” să le primești, fiindcă au încolțit din
trupul tău;
La răsărit și la apus, îmbrățișează-le, căci vin și ele
să te-mbrățișeze,
Iar voi, înaintași ai mei, să vă uniți cu ele întru iubire,
fiindcă și ele se unesc cu voi întru iubire.
Vremile vechi le-am cercetat,
Îndelung am stat la picioarele marilor maeștri învățând;
O, cum aș vrea acuma, de-aș fi vrednic, ca vechii meșteri
să se poată-ntoarce, să mai învețe și ei de la mine.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
18
Priviți, vapoare trec de-a lungul poemelor mele
despletind peste talazuri negrele lor suluri
de fum,
Priviți, în poemele mele, imigranții sosesc fără
încetare și debarcă mereu,
Priviți, îndărăt rămase în inima țării, așezările
pieilor-roșii, cărarea, bordeiul vânătorului
luntrea plutașului, frunza porumbului, ogorul,
pionierului, gardul de răchită și satul
pitit în pădure.
Priviți, de o parte Marea de la apus și de cealaltă
Marea dinspre soare-răsare: iată-le apele
tălăzuind înapoi și înainte prin poemele
mele întocmai ca pe țărmuri,
Priviți, pășunile și codrii și iată, dincolo de Kaw,
nenumăratele turme de bivolu păscând iarba
măruntă și creață,
Priviți, în poemele mele cetățile acelea solide și
întinse din inimaa continentului, cu străzi
asfaltate, cu clădiri de piatră și fier, și
necontenita mișcare a vehiculelor și a
comerțului,
Priviți, presa cu aburi, cu numeroși cilindri, priviți,
telegraful electric străbătând continentul.
