IUBIND....
de Larysa (Elena Oprică)
Când speranţa e doar...glumă
Iar minciuna e dreptatea
Viaţa plânge-n pas de turmă
În faţă rânjindu-i moartea
Deprimarea e-n putere
Cu odăjdii aurite
Strânge din haos avere
Şi-o depune în morminte
Ce poţi cumpăra cu lacrimi ?
În infern un loc de veci
Să-ţi îngropi suflet de patimi
Pe-ale umbrelor poteci
Câtă ură mai încape
Între noi-copii ai lumii
Când suntem soră şi frate
Iar părinţii sunt străbunii ?!
Eu vă spun al meu exemplu...
Într-o zi, viaţa îmi spuse :
"Trupul tău nu-mi mai e templu..."
Căci, să moară începuse
Dar prin întuneric rece
Am zărit o mică rază
Şi-am prins-o, să nu mai plece
Iar de-atunci mă-nseninează
Câtă dragoste mă-nalţă
Şi cât soare-n mine-abundă !
Lumina-mi doarme pe faţă
Nu am timp să văd vreo umbră...
Chiar şi moartea, consternată
Dându-i glas sincerităţii
Blândă, cum n-a fost vreodată
"Te iubesc" îi spuse vieţii
Mă agăţ mereu de stele
Şi iubesc fără măsură
N-am control la mângâiere
La daruri de vorbă bună...
Poţi şi tu, soră sau frate
Dă liber la simţăminte
Iubind, vei zâmbi la moarte
Lăsând viaţa să te-alinte !
|
|
