ORAȘ ȘI TOAMNĂ - de Eugeniu1

ORAȘ  ȘI  TOAMNĂ de Eugeniu1 Oraș zidit din pietre moarte,  Stă plin de-o umedă tristețe,  Un gol de vreme ne desparte, Și toamna-mi zguduie pereții.  Oraș zidit din gânduri moarte,  Stă plin de jalea lui amară, Și tot ce vreau, să fii departe,  De-această toamnă seculară. Oraș pustiu, nu-i ceru-albastru,  Doar norii grei se prăbușesc, Și frunze moarte în dezastru,  De geamuri ude se lipesc.  Pe străzi de vânt stau rupte,  Publicități de nu știu care, Și toate visele mi-s supte,  De-o vreme sură și amară. În parcul veșted și murdar,  Se lasă brusc o umbră rece,  Eu stau și râd, și totu-i clar   La un moment și viața trece.  Un timp cu somn și nervi aiurea, Și tot ce vreau să fii departe,  Să nu auzi și să nu știi,  De-aceast oraș și toamnă moartă.