Traian Demetrescu, pe numele său complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Tradem, care semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem - (1866, Craiova - 1896 Craiova ) a fost un poet pre-simbolist.
Remarcat de Alexandru Macedonski pentru poezia ''Ploaie din senin'' din „Vocea Oltului” (1882), acesta îi prefațează și primul volum, Poesii (1885). Va mai publica șase, cu titluri semnificative: Freamăte (1887), Amurg (1888), Cartea unei inimi (1890), Sensitive (1894), Acuarele (1896), și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice. Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut, anunță în poezie pe George Bacovia.
S-a născut la data de 3 noiembrie 1866, la Craiova, fiind al doilea copil, dintre cei șapte (patru băieți și trei fete) ai lui Radu Dumitru și Ioanei Anica. În romanul ''Iubita'' transpar multe note autobiografice.
În perioada 1879-1880, după terminarea cursului primar, se înscrie elev în clasa I gimnazială la Liceul Carol I din Craiova. Neadaptându-se deloc cu mediul școlar, rămâne repetent, iar în anul următor nu mai frecventează cursurile decât o lună. În anul 1883-1884, termină abia clasa a III-a.
În anul 1883, ziarul „Clopotul” din Craiova îi publică o notă de frumoasă atitudine, de angajament civic, adresată unui amic. Tot acum îi apar primele poezii în ziarele craiovene „Alarma” și „Clopotul” (poeziile Durerei, Victoriei, Plânsul, Domnișoarei V., Poetul).
În același an, publicând în „Vocea Oltului” poezia ''Ploaie din senin'', este remarcat de poetul Alexandru Macedonski. Acesta îi publică apoi în revista “Literatorul” câteva poezii, printre care Meditațiune, Bătrânețe, Plânsul fericirii și Nenorocire. Primul volum de versuri al lui Traian Demetrescu, apărut sub pseudonimul, Tradem, a fost prefațat tot de mentorul său, Alexandru Macedonski.
În octombrie 1884 îi apare primul său volum de versuri, ''Poesii'', într-un tiraj de 500 de exemplare (deși pe pagina de gardă scria 1885), prefața fiind semnată de Alexandru Macedonski, datată 23 august 1884.
În 1886 se mută la București, din februarie până în iulie, locuind la Macedonski, pe Str. Dreaptă. Aici participă la vestitul cenaclu, prilej de a înțelege aria complexă, enciclopedică a temelor pe care le aborda poetul.
În 1887 îi apare al doilea volum de versuri, ''Freamăte'', publicat la editura craioveană Tipografia Asociații Români. Între 16 noiembrie și 30 decembrie editează ziarul „Amicul libertății”, editând în total 8 numere. Majoritatea articolelor sunt semnate de Traian Demetrescu, ziarul având o orientare vizibil democratică.
În martie 1888, împreună cu G. D. Penicioiu, tipărește „Revista Olteană”, publicație „literară-științifică” (modernistă, democratică, în linia „Literatorului”). Aici poetul publică peste 20 de poezii originale, studii critice, trei traduceri de poezie, patru nuvele, portrete literare, cronici teatrale etc. În același an i se tipărește și cel de-al treilea volum de versuri, ''Amurg''.
În anul 1891 o parte din opiniile, atitudinile și descrierile unor personalități ale timpului le adună în volumul ''Profile literare'', pe care îl va publica la Editura Benvenisti din Craiova.
În perioada 17-29 noiembrie 1891 și 26 aprilie - 8 mai 1892 are cele mai intense colaborări literare la ziarul „Economistul” din Craiova. Aici publică 15 materiale de critică, eseistică, tablete, corespondențe, cronici, 14 poeme în proză, 4 poezii sub titlul generic ''Pastele''.
În 1892 se îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat. Se întoarce, astfel, la Craiova, însă activitatea gazetărească îl acaparează până la a uita să-și mai îngrijească sănătatea.
În 1894, la Editura Librăriei H. Steinberg din București, i se tipărește volumul ''Sensitive'', cu unele poezii preluate din volumele anterioare. Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”. Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția.
În 1895 i se tipăresc, la Craiova, romanul ''Iubita'' și volumul de proze (nuvele) ''Priveliști din viață'', ultima lucrare pe care autorul a mai supravegheat-o.
În 1896 boala i se accentuează văzând cu ochii, astfel că moare în ziua de 17 aprilie.
La Craiova, pe strada Traian Demetrescu nr. 31, se găsește Casa Memorială Traian Demetrescu, în care sunt expuse obiecte care au aparținut scriitorului.
Este autorul atât de cunoscutei poezii/romanță ''Călugărul din vechiul schit''
Statuia lui Traian Demetrescu în parcul Cișmigiu din București - operă a sculptorului Filip Marin
URSARUL
Umblase mult prin sate și câinii îl lătrase,
Mâncase câte-odată, de multe ori răbdase:
La cârciumi și prin bâlciuri De-un șir întins de ani,
Cânta, jucându-și ursul, pe codrii și pe bani,
Bătrân dănțuitorul, bătrân și cântărețul...
Și rareori, de milă, îi răsplătea drumețul...
Artistu-n patru labe, maestrul în toiag,
Mergeau, tăcuți și jalnici – pribeag lângă pribeag...
Și obosiți de cale, lăsând în urmă satul,
Pe câmp sau prin frunzișuri
Dorm unul lângă altul...
GOUNOD
Divinul vals se pierde’n noapte
Se stinge într’un parc cu flori -
De-o dureroasă armonie
Te simți cuprins - și parcă mori...
Să fie sfânta adiere
A geniului de artist,
Ce-atinge sufletele noastre
Nespus, ne’nchipuit de trist ?
Sau este veșnicul tău farmec,
Dumnezeescul tău delir,
Când, singură, în orice noapte,
Îți plângi viața în clavir ?
CĂTUNUL
Cătunu-i risipit pe vale,
Și oamenii l-au părăsit,
Bordeiele sunt dărâmate,
Biserica s’a învechit.
Pe drumul mare crește iarbă,
Și furcile de la fântâni
Stau veșnic neclintite’n soare,
Iar arborii par mai bătrâni.
MAGDALENA
Când jalea vântului tomnatic
Prin desfrunziții arbori trece,
Tu te gândești la baluri, doamnă, -
Eu mă gândesc la soba rece...
Când primii fluturi de zăpadă
Plutesc în zarea albicioasă,
Tu te gândești la rochii scumpe,-
Eu mă gândesc că-s zdrențuroasă...
Și când în nopțile de iarnă
Cânți la clavirul tău, visând,
Tu te gândești că ești iubită, -
Eu mă gândesc c-o să mă vând...
UNEI FEMEI...(Scrisoare)
Tu ai plecat cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici primăveri,
În țara caldă unde tot-d'a-una
Sunt înfloriți frumoșii palmieri.
De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito ?
Nu sunt nici flori, nici rândunici... e iarnă...,
Și simt că peste inima mea tristă
Uitarea ta începe să s-aștearnă...
O ! vino mai curând... de mai ții minte
Cuvintele șoptite la plecare,
Și plânsul meu ce mi-l ștergeai cu părul, -
O ! vino mai curând... și adu-mi soare...
IUBIRE
Soldatul Ion nu știe carte,
Că-n satu lui a fost
Cioban la un boier, - și iacă,
Rămas-a omu prost !
De patru luni e în cazarmă,
Și n-a-nvățat, nătângu,
Nici cum să meargă, când sergentu
Comandă: „dreptu... stângu...”
Dar lui nu-i pasă ! - Îl usucă
Un dor nebun de-o fată.
Frumoasă, vere !... știi, cu ochii
S-o sorbi, bat-o s-o bată !...
Și cum nu poate să-i trimită
O slovă de la el,
Soldatul Ion e trist, săracu,
Nu râde mai de fel.
Când întâlnește-un om din satu-i
Îl roagă blând: „mă, frate,
Să spui Ileanei... că sunt bine,
Și... multă sănătate !”
DOUĂ DRUMURI
Te-am întâlnit în drumul meu,
Din întâmplare;
Tu te grăbeai spre fericire,
Eu rătăceam către uitare.
Dar m-ai oprit cu un cuvânt
Și c-o zâmbire;
M-ai luat alăturea de tine
Pe calea către fericire...
Azi te urăsc... și-mi caut drumul
În urma ta;
Tu ești aiurea fericită,
Pe când eu nu mai pot uita...
DOI BOGAȚI
M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Și mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...
Privindu-mă cu ochi ironici
Mi-a zis: „Arată-mi mie
Și tu, acum, dacă se poate,
Atâta bogăție !”
Atuncia, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul și amarul,
Și să-i arăt că de cât mine
E mai sărac avarul;
L-am dus grăbit spre locuința,
Spre raiul dragei mele,
Și-am zis avarului: „Privește
Furiș printre perdele !”
El s-a uitat: pe-o pernă albă
Dormea iubita dusă,
Și-n jurul ei plutea un farmec
De liniște nespusă...
Ne-am dus în urmă fiecare
Spre scumpul său tezaur:
Eu la iubita mea, - Avarul
Spre lada lui cu aur...
