NERVI DE TOAMNĂ - de George Bacovia

NERVI  DE  TOAMNĂ  de George Bacovia E toamnă, e foşnet, e somn...  Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plânset, e gol... Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,  Pe drumuri fac gesturi ciudate -  Iar frunze, de veşnicul somn,  Cad grele, udate.  Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc, Şi-amanţii profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Şi-i frig, şi burează.