RECULEGERE - de Agatha Bacovia

RECULEGERE  de  Agatha Bacovia De câte ori, Stăpâne, te-am rugat  Să-mi risipeşti tot harul ce mi-ai dat,  Să-mi seci din ochi eterna-nlăcrimare,  Să-mi smulgi din suflet orice frământare Şi să mă laşi înfrântă pe cărare!  De câte ori, Stăpâne, te-am rugat!  Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem  În răzvrătirea dureroasă-a vieţii,  Până s-a stins lumina dimineţii,  Până şi-au nins toţi anii grei nămeţii,  Pe sufletu-mi, mereu dezacordat...  Tu n-ai voit şi m-ai lăsat să gem!...  Târziu am tălmăcit şi vrerea ta,  Înţelegând din lacrimile mele  Că ai menit un rost şi pentru ele;  Ca dintr-un şir de fragede mărgele  Să se prefacă-n lanţ de strofe grele, Şi-am împlinit, Stăpâne, voia ta!...