CÂND DOARE CLIPA
de Manuela Cerasela Jerlăianu
Când doare clipa tăcerii,
În dor m-ascund ca un gând
Și-mi legăn umbra durerii,
Sub cerul ce-mi pare brea bând.
Că toamna se pierde-n amurg,
Pe frunzele coapte de zor,
Iar zorii-n fereastră se scurg,
Să se-mbete cu miresme de dor.
Dar trec pe deasupra cocorii,
Ce strigă la domnul plecat
Și-n praf se scutură norii,
Iar spinii de dor s-au uscat.
Adorm cu speranța pe-o pernă,
Ea are un chip luminat,
Iubirea rămâne în bernă,
Așteaptă iubitul plecat.
|
|