|
IAR MĂ PIERD
de Manuela Cerasela Jerlăianu
Iar mă pierd în trecut,
Pe o clipă de dor
Și prind cerul căzut,
Grămădit în pridvor.
Dar și toamna mai stă,
Să mai bată la uși,
Când în inimi ne dă,
Cupa ei de cenuși.
O să ardă în noi,
Iarna asta ce vine,
Tot atâtea nevoi,
Cât un dor ne mai ține.
Cât aș vrea să ajung,
În tăcerea de mâine,
Însă dorul nătâng,
Mușcă iar ca un câine.
Numai tu nu mai vii,
Să mă prinzi de o mână,
Să îmi scri poezii,
Despre stele și lună.
Gândul meu e frumos,
El mă poartă acasă,
Dar un glas drăgăstos,
L-aș primii bucuroasă.
|
|
