DINCOLO DE VIS - de Elena Oprică

DINCOLO  DE  VIS de  Elena  Oprică Dincolo de vis  Ucide adevărul  Cu săgeţi de gheaţă În inimi de foc,  Un destin e scris,  Sfâşiat e zborul,  Se sting fără şansă Suflet, gând, noroc...  Visul eu prefer  Ce-l trăiesc de-o viaţă, Acceptându-mi moartea  Vremilor de-acum,  Nopţii mă ofer  Până dimineaţă, Cântând libertatea  Din văzduh de drum.  Dincolo de vis  Doar marea-i frumoasă, Munţi, codrii, câmpie,  Fluturi, păsări, flori,  Iar tot ce-i cuprins  În pereţi de casă, E o veşnicie  Care-ţi dă fiori...  Dincolo de vis  Nu mai eşti, iubite Şi-mi trece prin gânduri:  "De ce mai exist ?!"  Viaţa-i un abis  Ce vrea să m-afunde,  Căci fără alinturi,  Trai gol, pesimist...  Dincolo, prin nori,  Te aşteaptă multe...  Pasiune pură, Tainice dorinţi Şi-aş vrea să mă zbori  Cu mâini pricepute...  Vino de mă fură În vise fierbinţi...  Să aflăm iar gustul...  Să tremure clipa  Când iubirea curge Şi-n val ne-a cuprins,  S-aşteptăm apusul,  Că nu-i decât frica Şi-un imens ce strânge,  Dincolo de vis...