FLOARE DE DRUM
de Traian Demetrescu
Pe-o margine de drum, departe,Ca un pribeag pierdut în lume,Creștea o floare solitară,Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulțimeDe ierburi și de grâne-nalte,Părea batjocorită, moartă,Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnicEa s-apleca tot spre pământ,Precum o floare gânditoareCe plânge lângă un mormânt.
Nu știu de ce atras spre dânsa,Apropiindu-mă încet,Am cugetat adânc atunceaLa sufletul unui poet !
|
|